vineri, 20 aprilie 2012

ORASELE SUBTERANE

Cappadocia – peisaje unice şi oraşe săpate în stâncă

O zonă, de 800 km2, unică în lume, se află în centrul Anatoliei, la doar 4 ore de capitala turcă Ankara.

Cappadocia a fost locuită încă din epoca bronzului, iar mărturii au fost gasite de arheologul britanic James Mellaart care a descoperit în timpul excavaţiilor de la Çatalhöyük, în sudul Anatoliei, ruinele unei aşezări neolitice bine organizate şi foarte extinse, veche de 8-9 mii de ani. Artefactele găsite şi marea frescă murală, cea mai veche lucrare peisagistică descoperită vreodată, atestă că Anatolia era atunci un centru cultural avansat.

Cappadocia a fost apoi patria Imperiului Hitit, a devenit parte a Imperiului Persan, în timpul marilor regi Darius I și Xerxes, iar în perioada romană, aşa cum menţionează vestitul istoric și geograf antic grec Strabo, se numea Cilicia şi avea capitala la Cezareea, oraşul Kayseri de acum.

Cappadocia e menţionată şi în Biblie, creştinismul a prins aici în regiune încă din secolul IV, mărturie fiind şi cele 400 de biserici de piatră bogat decorate. Printre creştinii care au tăit pe aceste meleaguri a fost și Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore din Nyssa şi Sfântul Grigorie din Nazianzus sau Ioan, devenit Patriarh al Constantinopolului între anii 517-520.

Vezi și

În antichitate Cappadocia era faimoasă pentru caii crescuţi aici şi legendele numesc de accea regiunea „ţara cailor frumoşi”, iar în secolul XX a ajuns celebră când vizitatorii occidentalii au descoperit peisajele sale unice din zona situată în preajma localităţilor Urgup şi Göreme şi oraşele subterane realizate datorită condiţiilor geologice nemaiîntâlnite altundeva pe glob.

Monoliţi în formă de conuri, piramide, hornuri, piloni sau ciupercă, care ajung până la 50 de metri, se înalţă în văi sterpe. Au culmi netede, sunt acoperiţi cu pălării de piatră de culoare închisă, unele sunt aspre şi crestate, iar altele sunt slefuite şi par a fi siluete umane îmbrăcate în plelerine.

Forme şi culori variate, de la gălbui, roz sau roşu, până la albastru deschis şi cenuşiu. Straniile formaţiuni de piatră sunt pe un platou, dominat de vulcanul stins Erciyas Dagi, de aproape 4000 de metri, şi s-au format în urma erupţiilor, rocile fiind apoi modelate de vânt şi de ploi, iar eroziunea continua şi acum. Cele mai importante destinaţii din zonă sunt Urgup, Göreme, Guzelyurt şi Uchisar, unde sunt cel mai bine conservate case istorice şi peşteri locuite încă din secolul IV.

De la castelul Uchisar, situat pe cea mai mare înşlţime din Cappadocia, se poate vedea cea mai frumoasă panorama asupra văii pline de formaţiuni vulcanice de felurite forme şi culori.

În pereţii colinelor conice de tuf vulcanic oamenii au săpat uşi şi ferestre şi au locuit, încă de milenii, în grotele naturale ramificate pe mai multe niveluri.

La Derinkuyu, Kaymakli, Gaziemir şi Ozkanak sunt oraşe subterane extinse.

Oraşul subteran Kaymakli a fost locuit de primii creştini, refugiaţi aici înainte de acceptarea creștinismului ca religie.

Avea vaste rețele de apărare, cu capcane ingenioase de-a lungul a mai multor nivele, pietre rotunde mari pentru a bloca ușile, găuri în tavan prin care se puteau arunca săgeţi împotriva invadatorilor şi tunele şi coridoarele înguste pentru a împiedica lupătorii romani să pătrundă în grupuri compacte.

Cel mai mare oraş subteran, Derinkuyu, puteau adăpost şi 20 de mii de oameni.

Avea 20 de niveluri subterane cu încăperi de locuit, bucătării, pivniţe, grajdiuri, biserică sau chiar cimitir. Canalele de ventilaţie menţineau aerul curat şi temperatura constantă, vara şi iarna, exisatu puţuri şi rezervoare pentru păstrarea apei proaspete, iar lunminarea se făcea cu lămpi de ulei.

În caz de pericol uşile erau blocate cu discuri de piatră, blocând intrarea în oraşul subtera.

În valea Göreme este Parcul Naţional Göreme, adăugat de UNESCO în 1985 pe lista Patrimoniului Istoric, este cel mai vizitat şi mai faimos sit dintre toate comunităţile monastice din Cappadocia, cu peste 30 de mănăstiri şi capele în formă de cruce şi decorate cu fresce, datând din secolele IX–XI, şi sute de locuinţe, toate săpate în stâncă, unde şi-au găsit adăpost primii creştini.

Mii de turişti vin aici zilnic, atraşi de frumuseţea ineditului peisajului şi pentru a vedrea cele mai vechi biserici din lume.

Biserica Karanlik, Biserica Neagră, are doar o singură mică fereastră şi păstrează încă vechi fresce cu scene din Vechiul şi Noul Testament, sau Biserica Carikli, Biserica cu Sandale, este numită astfel pentru că sub fresca care reprezintă Înălţarea lui Iisus Hristos, se găsesc două urme de tălpi. Biserica Tokali, este cea mai mare dintre bisericile săpate în stâncă, Biserica Elmali, este cea mai mică, iar Biserica Yilanli are fresce cu reprezentări ale celor alungaţi în iad.

În locuinţele săpate în stâncă sunt acum hoteluri şi pensiuni care respectă tradiţiile şi obiceiurile locului.

Întrarea în locuinţă se face prin avlu, curtea interioară, prin holul numitcardak şi abia apoi se ajunge înodalar, camerele de locuit.

Şi, la fel ca în orice casă din Turcia, turiştii nu trebuie să uitate să îşi scoată încălţămăntea la intrare.

Zona este foarte atractivă turistic şi pentru condiţiile excelente de zbor cu baloane cu aer cald, pentru o plimbare pe deasupra oraşelor săpate în stâncă, sau pentru drumeţii, excursii cu biccleta, scutere sau călare.
Terasele Pamukkale – Castelul de bumbac

Pe coasta unui deal din provincia Denizli, din sud-vestul Turciei, lângă ruinele unui vechi oraş, este o mare întindere de terase albe peste care curg ape, iar în spatele lor sunt munţi cu păduri de pin care scot în evidenţă strălucirea imaculată. Acoperă o suprafaţă lungă de 2.5 km şi lată de 500 de metri.

Numele Pamukale înseamna Castelul de Bumbac şi provine de la aspectul pufos al zidurilor, teraselor şi stalagtitele albe, deşi legendele spun că aici îşi uscau uriaşii recolta de bumbac.

Terasele albe de la Pamukkale au fost descoperite în 1765 de călătorul englez Richard Chandler, care a rămas uimit de frumuseţea ireală a locului şi l-a asemuit cu o uriaşă cascadă de zăpadă imaculată.

Turiştii de acum sunt la fel de uimiţi de peisajul cu bazine şi cascade pietrificate. Terasele dantelate care se înalţă unele peste altele sunt de fapt de travertin, o rocă din calcar poros rezultatul activităţii numeroaselor izvoare vulcanice fierbinţi, care ies la suprafaţa pe platoul de sus.

Apa conţine var, şi alte minerale cu proprietăţi curative, şi tot ce stă în apa mai mult de câteva zile se transformă în piatră. Scurgându-se peste terase, apa depune varul, iar în decursul miilor de ani s-au format ziduri de stalagtite albe şi terase acoperite de bazine.

Altădată vizitatorii puteau să se caţere pe cascada de travertin, acum accesul la travertinul natural este în parte restrictionat din cauza degradării pantelor. Este însă vizibil , de la 30 -450 de metri departare şi, contra unei taxe, se poate înota în apa caldă a Piscinei Cleopatrei.

Apele termale sunt apreciate încă din timpul grecilor şi romanilor, se spune că vindecă sau ameliorează reumatismul, hipertensiunea sau bolile de inimă sau de ochi.

Prin secolul II î. Hr., Eumenes al II-lea, regele cetăţii greceşti Pergam a fondat, pe platoul de deasupra teraselor albe, oraşul Hierapolis, inclus apoi în Imperiul Roman şi devenit o adevărată staţiune balneară.

Aici au venit şi împăraţii Nero sau Hadrian să bea ape sau să se îmbăieze în apele termale. Hierapolis a fost distrus de un mare cutremur, în anul 60, dar a fost reconstruit şi mai impunător, cu un amfiteatru, străzi largi, bai publice şi case alimentate cu apa izvoarelor calde.

Se mai păstrează astăzi o zonă a băilor, unde este un muzeu cu statui, artefacte şi bijuterii, sanctuarul lui Hades şi alături, templul lui Apollo care, potrivit credinţei anticilor, ar fi anihilat spiritul malefic al acestuia, asociat cu aburii fierbinţi ai izvoarelor.

Alături, rămăşiţele unei necropole romane cu mai mult de o mie de morminte ale celor înstătiţi care veniţi aici pentru a-şi îngriji sănătatea. Sursa : http://stiri.tvr.ro/

Meteora - Locașul Sfînt

Exista un loc in care forta naturii a modelat muntii facandu-i sa arate aidoma unor stalpi ce sustin insusi cerul. Exista un loc pe care oamenii l-au intarit prin credinta si puterea lor launtrica. Un loc in care Dumnezeu le-a zambit oamenilor, oferindu-le adapost acolo unde nimeni nu se astepta... Meteora... lacasul ingerilor

Meteora – cu un pas mai aproape de ingeri

In secolul al IX-lea, un grup de ermiti greci si-a cautat adapostul in grotele greu accesibile ale Meteorei. Ei au fost primii locuitori din aceste tinuturi neprimitoare in aparenta si au continuat sa traiasca aici timp de trei secole, pana la ridicarea primelor asezaminte monastice. La inaltimi care ajung uneori si la 550 de metri, ermitii traiau in solitudine, intalnindu-se doar in zilele de duminica si in zilele de sarbatori, atunci cand se rugau impreuna intr-o capela construita la baza stancii Dhoupiani.

Sursa : http://travel.descopera.ro/

Dosare secrete - ORASELE SUBTERANE

La treizeci de metri adancime, dedesubtul colinelor batute de vant din Corsham, in comitatul Wiltshire din Anglia, este ingropat un complex subteran dotat cu toate facilitatile unui oras. Numita Burlington, asezarea a fost construita in anii '60, in timpul Razboiului Rece. Conceputa drept adapost antiatomic pentru demnitarii englezi, ea dispune de apartamente, un spital, o brutarie, ba chiar si de cinematograf si bar. Daca s-ar fi declansat un bombardament atomic asupra Angliei, in acest adapost s-ar fi putut refugia 5000 de persoane, timp de un an intreg.

Pana in anii '80, Burlington a fost postul secret de comanda al britanicilor in caz de razboi. Din incinta sa, conducatorii Angliei ar fi regizat operatiunile militare in cazul unui atac nuclear. Dupa ce a fost redus la un statut "semioperational" de catre guvernul Thatcher, in anii '80, acest complex a continuat, totusi, sa fie inconjurat de mister pana intr-o perioada recenta. In ianuarie 1999, el si-a deschis portile in fata camerelor de filmat ale canalului de televiziune Chanel 4, primul post care a fost autorizat sa filmeze in acest loc. Tim MacDonald, fost ofiter al marinei regale, le-a declarat jurnalistilor: "Orasul se intinde sub pamant pe o suprafata de 14,6 hectare (...) si numeroase tunele se ramifica in toate directiile". Acum cativa ani, o astfel de declaratie ar fi fost de neconceput. Se pare ca, in prezent, autoritatile sunt dispuse sa discute despre existenta unor astfel de baze.

Burlington nu este singurul oras de acest fel din Marea Britanie. Multe alte constructii, a caror amplasare ramane confidentiala, sunt presarate pe intregul ei teritoriu. In cartea sa, intitulata "Secret Underground Cities" ("Orase Subterane Secrete"), Nick McCamley descrie constructia primelor buncare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aceste edificii aveau drept functie adapostirea materialului militar, a atelierelor de constructie mecanica si a operelor de arta din calea bombelor germane devastatoare.
Odata cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si inceputul Razboiului Rece, inaltarea oraselor subterane a devenit o afacere serioasa. Construirea unei retele de baze secrete, care sa-i permita aparatului de stat sa faca fata unui atac nuclear, a devenit o necesitate. Anvergura proiectului este in continuare necunoscuta, la fel ca si costurile sale exorbitante. Faptul ca toate aceste adaposturi antiatomice, construite in cel mai mare secret, gratie fondurilor publice, nu sunt accesibile publicului larg, poate fi considerat drept un atentat la principiul democratiei occidentale.

Buncarele din S.U.A.

Dar acesta situatie nu are loc doar in Anglia. Cu cateva rare exceptii, printre care Elvetia, guvernele din intreaga lume si-au asigurat propria securitate in cazul unui holocaust nuclear (inclusiv Romania, prin buncarele lui Ceausescu).

Conform unor cercetatori reputati, printre care Richard Sauder, ufolog si autor al mai multor lucrari despre orasele subterane, anumite servicii ale guvernului american au planuit si supravegheat cu cea mai mare discretie construirea unor baze subterane pe intreg teritoriul S.U.A., imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Prima dintre aceste instalatii secrete se afla in adancurile lui Mount Weather, in campia Virginiei. Intinzandu-se pe aproximativ 3,5 km2, la 30 de km vest de Washington, Mount Weather este una dintre cele mai mari enigme ale Americii. Accesul in interiorul acestei constructii "sapate in granitul cel mai dur din estul Americii" se face printr-o usa asemanatoare cu aceea a unui seif urias. Construit pe vremea presedintelui Truman, la inceputul anilor '50, orasul este pazit 24 de ore din 24. Se poate ajunge la el pe drumul 601, la vest de Bluemont. Cei care locuiesc in zona stiu de mult ca acest drum duce intr-un loc secret, pentru ca, atunci cand ninge, el este primul drum curatat.In schimb, nimeni nu s-a gandit la bietii oameni de rand lasati - chiar si in cele mai sumbre scenarii - in voia sortii. In Statele Unite, de exemplu, lucru confirmat de mai multe surse, exista mai mult de zece astfel de adaposturi subterane. Unii pretind ca ar fi chiar mai multe sute, intinzandu-se din Arizona, California, Colorado, Nevada, Utah, Texas, Nebraska pana in Georgia. Toate aceste cons tructii ar fi fortificate, in ciuda faptului ca sunt asa de bine ascunse, incat poti sa treci chiar pe deasupra lor, fara macar sa banuiesti ca ar putea exista.

Un accident cu surprize

Pe 1 decembrie 1974, un Boeing 727 al companiei TWA se zdrobea de piscurile masivului Mount Weather, obturat de ceturile din nordul Virginiei. Nici unul dintre cei 92 de pasageri nu a supravietuit exploziei. Avionul s-a prabusit in apropierea unei baze militare, inconjurata cu un gard de sarma, care nu aparea pe nici o harta.

Dupa unele surse, noul sediu al Comandamentului Armatei Britanice se afla intr-un buncar subteran...

Dupa accident, un purtator de cuvant militar a refuzat politicos sa comenteze in vreun fel utilitatea, efectivele sau povestea bazei militare de la Mount Weather. In ciuda protestelor armatei americane, ziarul "The Washington Post" a publicat o fotografie a locului, avansand ipoteza conform careia dispozitivele radio ale bazei militare produceau interferente cu sistemul radar al avionului, lucru care ar fi dus la tragicul accident. Realizata chiar de pe Mount Weather, imaginea ofera o vedere interesanta a panourilor si a semnalelor luminoase instalate in jurul bazei. Pe una dintre pancarte se poate citi: "Orice persoana sau vehicul care intra in aceasta zona sunt controlate. Orice fotografie, desen, nota, harta sau alta reprezentare grafica a zonei sau a activitatii din acest perimetru sunt strict interzise". Desi nu se stie cu adevarat la ce serveste baza din Mount Weather, multi observatori afirma ca ea este destinata gazduirii demnitarilor americani de rang inalt in caz de razboi nuclear. De ce atunci atata paza?
In 1970, Richard Pollack, un ziarist de la publicatia "Progressive", a stat de vorba cu mai multi muncitori care au lucrat la aceasta baza secreta. El a descoperit ca baza de la Mount Weather era dotata cu apartamente private si dormitoare, strazi, cofetarii, spitale, un sistem de purificare a apei, o centrala electrica si birouri.

... aproape de baza Royal Air Force din Rudloe Manor - Wiltshire

Baza mai avea si un mic lac, alimentat de la o sursa. Ea dispunea de propriul sau sistem de transport colectiv, niste masini electrice mici, dotate cu baterii reincarcabile, care se plimbau pe strazile orasului subteran. Conform unui dosar furat de un fost muncitor de la Mount Weather, in cazul unui razboi nuclear, presedintele Americii s-ar imbarca la bordul unui Boeing 747 special, care poate fi alimentat cu carburant in timpul zborului; astfel, ar putea sa stea in aer timp de trei zile incontinuu. La aterizarea la Mount Weather, presedintele s-ar fi instalat in una dintre aripile bazei, numita bine inteles Casa Alba. Din acest loc, el ar putea guverna fortele militare ale tarii, lovite de un razboi nuclear.
Din afirmatiile mai multor surse americane, care din motive lesne de inteles au dorit sa-si pastreze anonimatul, se stie ca la Mount Weather este organizata de doua ori pe luna o simulare de lupta pentru a antrena personalul prin mai multe scenarii de catastrofe nucleare. O data pe an, membrii cabinetului
prezidential si alti oficiali de la Casa Alba, veniti cu avionul de la Washington, iau parte la aceste exercitii.

Acest amplasament, foarte atent supravegheat, nu a fost recunoscut de guvernul britanic

Hotarata sa-si duca pana la capat investigatia, presa americana considera ca ce se stie pana in prezent despre baza de la Mount Weather e doar partea vizibila a aisbergului. Pentru a descoperi intreg adevarul, cercetatorii problemei au colectat o biblioteca intreaga de informatii despre baze de acelasi tip, situate in intreaga lume. Surpriza! Desi Razboiul Rece nu mai este decat o amintire, multe dintre ele sunt inca 100% operationale.
Cel mai important lucru care trebuie clarificat este motivul pentru care fondurile publice sunt inghitite in construirea unor astfel de adaposturi, desi Razboiul Rece s-a terminat de mult, iar amenintarea unui conflict nuclear pare sa se fi indepartat. Absenta oricaror informatii publice in legatura cu astfel de baze da foarte mult de gandit. Sa fie, oare, teama de un razboi nuclear mai puternica decat isi permit sa recunoasca guvernele lumii?

Bravo, Suedia!

Bazele subterane exista in multe tari ale lumii. La Moscova, de exemplu, se presupune ca exista un vechi cartier general sapat sub Kremlin, prevazut cu tunele dotate cu linii de cale ferata care duc la zeci de kilometri distanta in afara orasului. Locul, numit de rusi Ramenki, adaposteste un imens buncar subteran, conceput pentru conducatorii tarii si familiile lor. Se spune ca e vorba de un veritabil oras care poate sa adaposteasca 150.000 de persoane. Constructii asemanatoare exista si in alte locuri din lume. Cu rare exceptii, e vorba aproape intotdeauna de instalatii secrete, ascunse de public si nerecunoscute de autoritati. Tarile scandinave sunt singurele din lume care s-au ingrijit de securitatea populatiei lor in caz de razboi nuclear. Suedia a amenajat un astfel de adapost subteran, care poate sa adaposteasca un milion de persoane!

Ce ne ascunde guvernul?

In cartea sa devenita bestseller, "Underground Bases and Tunnels: What is the Government Trying to Hide?" ("Baze si tuneluri subterane: ce incearca sa ne ascunda guvernul?"), ufologul Richard Sauder afirma ca fortaretele subterane secrete, detinute si intretinute de catre anumiti particulari, sunt prezente in tot subsolul Statelor Unite. In afara unor imense baze militare, cum este aceea de la Mount Weather, exista numeroase alte constructii de talie mai modesta, care apartin unor intreprinderi private si sunt destinate sa-i adaposteasca pe patronii acestora in caz de catastrofa nucleara. Gigantul telecomunicatiilor AT&T, firma de constructii Lockheed si Standard Oil, una dintre cele mai mari companii petroliere americane, si-ar fi construit asemenea adaposturi. Daca afirmatiile lui Sauder sunt exacte, in cazul unui conflict nuclear, Statele Unite n-ar mai fi populate decat de reprezentantii guvernului, de generali si de directorii marilor antreprize.

Orase subterane, Buncare antiatomice, Francmasoneria secreta, Noul Guvern Mondial, Noua Ordine Mondiala, Apocalipsa, Norvegia, Planeta X, Asteroid, Baze subterane, Bunkere, Project Camelot, Svalbard, Razboiul Economic, Criza Mondiala, Al III-a razboi....

Isi construiesc elitele orase subterane care sa-i apere de iminenta ciocnire a Planetei X cu Terra?

Posted on martie 9, 2009 de bătăiosu

CHIAR DACA NU CREDETI IN EXISTENTA EXTRATERESTILOR SAU A PLANETEI X, PARCURGETI PANA LA CAPAT ACEST MATERIAL, EXTRAGAND ESENTIALUL.
O scrisoare de la un politician Norvegian

Persoana care a scris acest mesaj ne-a divulgat numele real (pe care l-am verificat), impreuna cu o serie de fotografii cu Primul ministru al Norvegiei si separat cu Benazir Bhutto. Suntem convinsi de veridicitatea lor, dar veti intelege ca nu putem sa le dezvaluim numele lor real sau sa publicam fotografiile fara consimtamant.

Continutul acestui mesaj, daca este adevarat, poate fi de o importanta majora.

[Editat gramatical si de erori de ortografie acolo unde a fost necesar pentru a asigura o deplina claritate. Ca o prefata a mesajului, scriitorul isi cere scuze pentru engleza folosita, aceasta nefiind limba lor natala].

Sunt un politician Norvegian. As dori sa spun ca vremuri grele vor fi, incepand cu anul 2008 pana in anul 2012.

Guvernul Norvegian contruieste tot mai multe baze subterane si bunkere. Cand sunt intrebati, acestia raspund ca sunt pentru protectia populatiei din Norvegia. Cand am intrebat : cand vor termina ?, su raspuns ca “inainte de 2011″.

Israelul face la fel, precum multe alte tari.

Dovada mea ca ceea ce spun este adevarat, sunt fotografiile trimise de mine si toti acei Prim-ministrii si ministrii cu care ma voi intalni si pe care am sa-i cunosc. Ei stiu totul despre asta, dar nu vor sa produca panica in randul populatiei.

Planeta X se apropie, iar Norvegia a inceput sa depoziteze hrana si seminte in Svabaldsi in zona arctica de N, cu ajutorul SUA si EU si in jurul intregii tari. Ei ii vor salva doar pe aceia din elita societatii si pe cei cu care pot reconstrui: doctori, oameni de stiinta, etc.

Cat despre mine, pot spune ca stiu ca o sa plec pana in anul 2012, in zona Mosjoen, unde avem o mare baza subterana militara. Acolo suntem impartiti in sectoare, rosu, albastru si verde. Ordine militare au fost deja date in acest sens, iar campusurile au fost construite cu mult timp in urma.

Oamenii care vor fi lasati la suprafata, vor murii alaturi unul de celalalt si nu vor primi nici un fel de ajutor. Planul este ca 2 000 000 (mil) de norvegieni vor fi salvati, iar ceilalti vor muri. Aceasta inseamna ca 2 600 000 vor disparea in noapte, nestiind ce sa faca.

Toate sectoarele si arcile sunt conectate prin tuneluri si au trenuri, care fac legatura intre acestea. Aceasta este pentru a se putea mentine legatura intre ele. Doar niste usi mari le separa, astfel incat sectoarele nu pot fi compromise vreodata.

Sunt foarte trist. De multe ori plang alaturi de altii care stiu, ca atata de multi vor afla prea tarziu si atunci totul va fiterminat pentru ei. Guvernul a mintit populatia inca din 1983 si pana acum. Toti politicienii importanti din Norvegia cunosc acest lucru, dar putini vor recunoaste public acest lucru - deoarece le este teama ca in cazul in care o fac, vor pierde trenul NOAH 12 care ai va duce catre arka, unde se vor afla in siguranta.

Daca spun cuiva acest lucru, cu siguranta ca vor muri. Dar mie nu mai imi pasa de mine insumi. Omenirea trebuie sa supravietuiasca, specia umana trebuie sa supravietuiasca. Oamenii trebuie sa cunoasca acest lucru.

Toate guvernele lumii sunt constienti de acest lucru si toti spun ca se va intampla. Pentru oamenii care vor reusi sa se salveze, pot sa le sugerez sa caute locuri mai inalte, pesterii in munti unde pot sa isi tina hrana, pentru cel putin 5 ani, hrana la conserva si apa pentru o perioada. Pastile contra radiatiilor si costume antiradiatii, sunt de asemenea recomandate, daca bugetul va permite.

Pentru ultima data spun “Dumnezeu sa ne ajute pe toti”…dar Dumnezeu nu ne va ajuta, stiu eu. Numai individual, fiecare persoana poate face diferenta. Treziti-va, va rog…!

As fi putut sa va scriu sub alt nume, dar nu imi mai este frica de nimic. Cand cunosti anumite lucruri, devi invincibil si nici un rau nu te mai poate atinge, cand sti ca sfarsitul este aproape.

Va asigur 100% ca aceste lucruri se vor intampla. Acestia sunt ultimii 4 ani pentru a ne pregati. Luati-va arme si organizati-va in grupuri de supravietuire, si gasiti un loc in care sa puteti fi in siguranta pentru o vreme.

Intrebati-ma ce vreti si am sa va raspund atat cat stiu despre implicarile Norvegine in tote acestea. Uitati-va imprejur: construiesc baze subterane si bunkere pretutindeni. Deschideti-va ochii. Intrebati guvernele ce construiesc, si ei vor spune ” Ah, e doar un depozit pentru hrana” si asa mai departe. Ei va orbesc, cu atatea minciuni.

Semne ale prezentei Extraterestrilor, sunt si ele prezente si observ, destul de des, politicienii importanti din Norvegia ca nu sunt ceea ce spun ei ca ar fi. E ca si cum acestia ar fi controlati mental, si tot ceea ce spun este de fapt ce li s-a spus sa zica. Puteti sa observati aceasta in ochii lor si in mintea lor.

Amintiti-va ca aceia care se vor gasi in sau pe langa orasele mari, in 2012, vor fi primii afectati si vor muri primi. Mai tarziu armata va face curatenie printre supravietuitori, avand ordin sa ai impuste pe toti aceia care opun rezistenta, avand ordin sa ai aduca pe toti in campusuri, unde fiecare va fi marcat cu un numar si etichetat.

De asemenea am observat ca Benazir Bhutto a vorbit pe siteul dvs. Moartea ei a fost una tragica. Am cunoscut-o pe Benazir, dupa cum puteti observa. Din fotografii veti observa ca m-am intalnit cu multi politicieni notabili si lideri mondiali.

Publicul nu va sti ce se intampla pana la sfarsit, deoarece guvernul nu doreste sa creeze panica. Totul se va intampla in tacere deplina, iar guvernul va disparea pur si simplu.

Dar, eu va spun acest lucru: nu umblati linistiti prin noapte. Luati masuri pentru a fi in siguranta impreuna cu familia. Uniti-va cu altii. Lucrati impreuna pentru a rezolva numeroasele probleme pe care le veti intalni.

Cu tot respectul
[Numele si dovada identitatii au fost furnizate]

Ca o continuare imediata a corespondentei, si ca raspuns la intrebarile noastre specifice, putem adauga urmatoarele clarificari, spuse de catre sursa noastra, cu propriile sale cuvinte:

Am vizitat mai multe baze subterane [numarul a fost specificat]. Am folosit “trenuri” ca sa ne deplasam. Doar cateva persoane speciale au fost selectate pentru a le vizita. Doar cei din elita cunosc aceste lucruri.

Detin dovezi cu privire la lucrurile pe care le sustin. Am incredere in sursele mele 100%, dar lor le este frica sa spuna ceea ce stiu. Oamenii se tem pentru viata lor, iar asta este adevarul. De asemenea, am dorit sa spun publicului ce se intampla. Nu imi este frica de moarte, sau de alte lucruri.

Toata elita de politicieni din Norvegia cunosc lucrul acesta. Ei stiu, de asemenea, ca daca vor spune ceva vor fi eliberati din functie si li se va refuza accesul la diferitele baze subterane, cand va sosi momentul.

Trenurile NOAH 12, sunt mijloace de transport intre diferite baze subterane. Au sisteme de acest fel, implementate de la baza la alta. Acestea sunt in principal utilizate de armata, acesta detinand in totalitate controlul lor. Exista simboluri, in forma de triunghiuri portocalii, in fiecare baza, iar verificarea la intrare se face prin trecerea, prin niste campuri de energie.

Viitorul copiilor mei inseamna totul pentru mine acuma - si al tuturor celorlalti copii care cresc in noua lume. Trebuie sa facem diferenta, pentru ca ei sa stie ceea ce au facut parintii lor pentru ei, cum ar fi aceste informatii pe care vi le-am dat unor oameni ca voi.

In 2009 guvernul FRP va prelua puterea si Siv Jensen va fi ales Prim Ministru. Acest lucru este deja cunoscut. Este important sa intelegeti acest lucru. Alegerile sunt toate false si aceleasi persoane, din elita puterii, sunt alese de fiecare data, pe rand. Cautati in istoria politica a Norvegiei si comparati cu oamenii care conduc tara acuma.

Va rog sa faceti publice aceste informatii pe iternet. Atunci cand vine momentul, oamenii vor supravietui datorita informatiilor pe care le-au invatat de la diferite siteuri de pe internet.

Voi avea probleme datorita acestor postari, si de aceea nu vreau sa induc in eroare pe nimeni. Fac asta doar ca sa dau in vileag ceea ce se petrece in tara mea, si poate ca unii oameni vor reusi sa supravietuiasca vremurilor care vor urma.

Buncarele secrete din Iasi

• Un urias depozit subteran secret, intins pe o suprafata de 12 hectare, ascuns sub Padurea Chicerea, din comuna Erbiceni • La 8 metri sub pamant se ascundeau 8 buncare din beton, cu suprafete de mii de metri patrati fiecare • Deasupra buncarelor pline cu armament, soldati si carburanti era plantata padure, astfel incat intreaga baza militara secreta sa fie perfect camuflata • Aprovizionarea se facea cu trenul, care intra si iesea din depozit prin niste tuneluri si galerii ascunse de padurile de salcami • "Nici nu-ti dadeai seama ca trenul intra intr-o baza militara. Totul fusese gandit sa se creada ca trenul intra, pur si simplu, in padure. De altfel, toata baza militara era acoperita de padure", a povestit Stefan Lupu, unul dintre muncitorii care au lucrat la construirea buncarelor • Amanta unui general rus era o spioana, care a aflat totul si, de aceea, intreg proiectul a fost abandonat in 1953 • Cititi mai jos un reportaj despre una dintre cele mai mari operatiuni secrete desfasurate vreodata de Armata Romana in judetul Iasi

Un urias depozit subteran secret, intins pe 12 hectare, ascuns in valea dintre dealurile impadurite dincomuna Erbiceni, la Spinoasa. La 8 metri sub pamant se construiau opt buncare cu suprafete de mii de metri patrati, fiecare cu ziduri groase de beton. Buncarele comunicau unele cu altele prin niste galerii puternic armate in beton. Deasupra totul era acoperit de pamant si erau plantati salcami, astfel incat nimic sa nu dea de banuit ca in Padurea Chicerea, cum era cunoscut locul, se ascunde unul dintre cele mai mari depozite subterane ale Armatei Romane. Buncarele se umpleau cu armament, carburanti si soldati. Comunicarea cu exteriorul se facea numai pe calea ferata, construita special pentru unitatea militara secreta. Trenul intra si iesea din depozit prin niste tuneluri galerii subterane, camuflate, de asemenea, de padurea de salcami.
Am stat de vorba cu doi dintre muncitorii care au lucrat la una dintre cele mai mari operatiuni secrete desfasurate vreodata de Armata Romana in judetul Iasi, operatiune denumita "Santierul 229 - Spinoasa". Acestia au vorbit pentru prima data cu niste jurnalisti despre povestea buncarelor subterane din Padurea Chicerea, la Spinoasa, acum abandonate si lasate prada hotilor de fier vechi.

Mobilizare ca la Canal

Inainte de intrarea in orasul Podu Iloaiei, dinspre Iasi, faci dreapta spre drumul judetean care duce spre Erbiceni. Din masina, daca te uiti atent, vezi in departare ruinele unor poduri din beton. Mergi mai departe, tii drumul spre Belcesti si treci prin satul Spinoasa. Cum se termina satul, o iei pe camp, spre Padurea Chicerea. Daca te apropii putin, poti sa zaresti ruinele unei cai ferate suspendate, ale unor galerii din beton si ramasitele catorva buncare cu ziduri groase de beton. Putini stiu ca aici se afla ruinele celui mai mare santier militar, demarat de Armata Romana in judetul Iasi...
Era inceputul Razboiului Rece. La inceputul anului 1951, puterile occidentale si URSS isi masurau deja muschii in Razboiul din Coreea. In acest timp, Armata Romana a dat dovada de o mobilizare fara precedent pentru a construi in Padurea Chicerea o unitate militara secreta.
Trecusera deja cativa ani de cand Stefan Lupu, din Spinoasa, revenise de pe front. Luptase in cel de-al Doilea Raboi Mondial. La un moment dat, Securitatea i-a cerut sa lucreze la santierul de la Spinoasa. "La inceput eram la lucru vreo 1.300 de soldati si civili. Eu eram un bun dulgher si aveau nevoie de mine. M-au avertizat ca, daca voi povesti cuiva ceea ce lucram acolo, ma impusca. Si nu am povestit nimanui. Eu eram platit pentru ca eram civil, dar s-a lucrat si cu mii de soldati. Era un santier mare", isi aminteste Stefan Lupu, acum in varsta de 84 de ani.
Si Neculai Beraru a muncit la Santierul 229 Spinoasa. A lucrat, insa, ca soldat, era militar in termen si nu primea salariu. "Prin 1952 au adus inca vreo 500 de oameni de la Canalul Dunare - Marea Neagra sa continue lucrarile la Spinoasa. Trebuia sa construim o unitate militara secreta sub pamant. Am sapat la 8 metri sub pamant si am facut buncarele subterane cu ziduri groase de beton. Munceam de dimineata pana seara. Eram istoviti. Nu aveam utilaje, totul era manual. Dar eram bine organizati, astfel incat sa nu fim nevoiti sa iesim in exterior pentru a procura hrana, apa etc. Aveam abator, sala de mese, tot. Am tras si apa de la Timisesti", a spus Neculai Beraru.
La santier lucrau numai romani, desi "proiectul" se derula in colaborare cu rusii.
Munca era atat de grea, incat soldatii spuneau ca se afla intr-un lagar de concentrare. De aceea, trei dintre soldati nu au mai rezistat si s-au sinucis. "Unul a fost taiat de tren, unul s-a spanzurat si altul l-a taiat trenul. Era greu, nu au mai rezistat", a marturisit Stefan Lupu.

Camuflare perfecta

Se ridicau o baza militara si un depozit de armament. Pe cele 12 hectare se construiau doar buncare, care comunicau unele cu altele prin niste galerii. Pentru a sustine calea ferata, s-au amenajat special cateva poduri si podete. Trenul intra in unitatea militara prin niste galerii camuflate de padurea de salcami. "Nici nu-ti dadeai seama ca trenul intra intr-o baza militara. Totul fusese gandit sa se creada ca trenul intra, pur si simplu, si se pierdea in padure. De altfel, toata baza militara era acoperita de padure. Sa nu dea nimic de banuit ca acolo era un buncar. Daca te uitai din departare, vedeai doar o padure", a povestit Stefan Lupu.
Santierul era organizat in colaborare cu Armata Rusa. Din partea rusilor, operatiunea era coordonata de doi generali. Armata Romana il desemnase sa se ocupe de operatiune pe generalul Rab, de origine maghiara. "Din cate auzeam eu, aceasta baza militara secreta deservea toate fortele militare din zona Moldovei. De aici se facea aprovizionarea cu combustibil si armament. Totul fusese calculat", si-a mai amintit Stefan Lupu.

Un mare aeroport militar

Aprovizionarea celorlalte unitati militare nu se realiza cu trenul pentru ca nu putea fi eficienta. Dupa ce se finalizau lucrarile la unitatea militara, putin mai incolo, pe sesul Bahluiului, intre Erbiceni si Belcesti, pe o suprafata de 300 de hectare, trebuia sa se amenajeze un aeroport militar. "Ni se spunea ca, dupa ce terminam de construit buncarele si unitatea militara, ne muta mai incolo, unde trebuie sa construim aeroportul militar. Ofiterii vorbeau ca aeroportul trebuia sa aiba mai multe piste lungi, sa poata opera sute de avioane", a adaugat Neculai Beraru.

Secret tradat de amanta?

S-a lucrat intens cu mii de soldati si civili din 1951 pana 1953. Cele opt buncare, calea ferata, podurile si galeriile erau gata. Ceea ce era mai dificil fusese finalizat. Nu mai era mare lucru de facut. Trebuia pus pamant deasupra constructiilor si replantati copacii, pentru a camufla totul. Dupa aceea, depozitul era perfect functional. Cu toate acestea, dintr-odata, in mod straniu, totul s-a oprit. Care era explicatia? Ani de zile de munca titanica, mii de oameni mobilizati, cheltuieli financiare considerabile. Si, intr-o zi, totul a fost lasat balta si abandonat. Supravietuitorii nu stiu mare lucru despre ceea ce a determinat abandonarea proiectului. "Noi ne-am gandit ca, intre timp, a murit Stalin si colaborarea dintre armata rusa si cea romana nu mai era ca inainte si, de aceea, s-a abandonat totul. S-a auzit, insa, ca planurile secrete ale unitatii militare au ajuns pe mana Occidentului si, de aceea, a fost abandonat totul. Se vorbea ca unul dintre generalii care raspundeau de proiect se incurcase cu o spioanca", a adaugat Stefan Lupu.
Primarul comunei Erbiceni, Constantin Ivan, si-a amintit, de asemenea, ca a auzit povestea generalului tradat de amanta de la bunicii sai. Acestia la randul lor au auzit-o de la unii dintre ofiterii care s-au aflat pe santierul 229 - Spinoasa. "Era vorba despre un general rus care avea o amanta nemtoaica. Aceasta femeie era, de fapt, o spioana care a sustras planurile secrete ale unitatii de la Spinoasa si le-a dat americanilor", a spus primarul Constantin Ivan.
Dupa ce au fost retrasi soldatii, constructiile finalizate nici macar nu au mai fost pazite. Dupa 50 de ani, a ramas doar ce era din beton: buncarele, care acum sunt pline de aluviunile aduse de ploi de pe dealuri, platforma de sustinere a caii ferate, structurile din beton ale podurilor etc. Hotii au inceput sa sparga si betonul pentru a scoate fierul si a-l vinde.

Misterele din TRIUNGHIUL BERMUDELOR

In Oceanul Atlantic, intre trei tari, se regaseste legendarul Triunghi al Bermudelor. Cele trei orase care il inconjoara sunt Bermuda, Puerto Rico si Fort Lauderdale. De-a lungul anilor in aceasta zona au disparut in mod misterios nave, oameni si aeroplane a caror urma nu a mai fost gasita vreodata.

In scurt timp, zona a capatat numele de Triunghiul diavolului, fiind tinta superstitiei umane ca diavolul a acaparat zona si rade de calatorii pierduti pe care ii supune la diferite incercari. Sa fie oare diavolul care ne joaca feste? Sau poate extraterestii folosesc acest loc drept baza militara pe pamant? Dar, poate ca triunghiul contine un vortex mistic ce atrage oamenii intr-o a treia dimensiune!!!

Mitul triunghiului misterios a inceput pe data de 16 septembrie 1950, intr-un articol al reporterului E.V.W. Jones ce relata disparitia misterioasa a catorva nave si avioane intre coasta Floridei si Bermude. La doar doi ani dupa aparitia articolului, revista "Fate" publica la randul sau un articol scris de George X. Sand cu privire la o serie de disparitii maritime ce nu au lasat nici o urma in triunghiul de apa dintre Florida, Bermude si Puerto Rico. Nu a trecut mult timp pana ce au inceput sa apara idei si teorii ciudate cu privire la aceasta portiune de ocean. M.K. Jessup a scris despre disparitiile repetate din aceasta zona, sugerand ca forte extraterestre ar fi cauza principala. Aceeasi opinie era impartasita si de Donald E. Kyhoe in cartea "Conspiratia Farfuriei Zburatoare". Cel care a inventat denumirea de Triunghiul Bermudelor a fost Vincent Gaddis ce a scris un articol in editia din luna februarie a "Argosy", o marturisire ce avea sa apara mai tarziu in cartea sa "Orizonturi Invizibile" sub denumirea de Triunghiul Bermudelor Mortal. Astfel a luat nastere denumirea a ceea ce avea sa fie mitul Triunghiului Bermudelor.

Vezi și

De-a lungul anilor au aparut nenumarate articole, carti si filme ce ilustrau misterul disparitiilor din Triunghiul Bermudelor. Orice om pragmatic cu siguranta se intreaba cum se poate ca in zilele noastre sa dispara barci, avioane si calatori, intr-o singura bucatica de apa? Nu le-ar fi oare teama avioanelor internationale de calatori sa survoleze aceasta zona a oceanului? Ei bine, lasati-ma sa va spun ca asta m-am intrebat si eu la randul meu si am ajuns la o concluzie legata de aceasta poveste. Nu-i totul decat un mit ce a supravietuit de-a lungul anilor, hranit fiind de intamplari nascocite si povesti exagerate ce au mers din generatie in generatie datorita unor oameni carora la place sa asculte povesti misterioase cu un final neprevazut!

MISTERIOASA DISPARITIE A ZBORULUI NOUASPREZECE. Una dintre cele mai faimoase povesti din triunghiul Bermudelor este disparitia misterioasa a zborului 19. Cum s-a intamplat totul? Pe data de 5 decembrie 1945, 5 bombardiere Avanger au parasit aeroportul naval de la Fort Lauderdale. Acestea nu s-au mai intors niciodata la baza. Bomabardierele Avenger aveau la bord 14 oameni din care 13 erau in ultimul stagiu de pregatire al antrenamentului alaturi de Locotenentul Charles Taylor. Cei cinci piloti fusesera transferati de curand de la statia navala din Miami. Locotenentul Taylor cunostea foarte bine Florida dar nu zburase de foarte multe ori deasupra inspre Bahamas, care era chiar destinatia zborului 19. Misiunea lor din acea zi era antrenamentul de bombardare a unei baze care se afla da 56 de mile departare. Odata indeplinita misiunea, bombardierele trebuiau sa mearga inspre est pentru inca 67 de mile si apoi catre nord saptezeci si trei de mile, urmarind sa se intoarca acasa prin sud-vest. Cu alte cuvinte, acestia zburau in forma de triungi exact in zona ce avea sa se numeasca mai tarziu triunghiul Bermudelor. La ora 3:50 pm, in acea dupa-amiaza, unul dintre piloti si instructorul sau de zbor, locotenentul Robert Cox se pregateau sa aterizeze in aeroportul de la Fort Lauderdale. In acel moment au auzit o transmisiune radio adresata unei persoane pe nume Powers, care a raspuns ca nu stia unde se afla si ca probabil se pierduse dupa ultima tura. Putin mai tarziu locotenentul Cox a reusit sa stabileasca legatura cu alt pilot dintre cei pierduti. Vorbind cu locotenentul Taylor acesta a aflat ca busolele nu mai functionau si ca pilotul era sigur ca se aflau desupra cheiurilor Floridei si nu stia cum sa ajunga la Fort Lauderdale. In acel moment Cox l-a indemnat sa zboare catre nord inspre Miami. Taylor se insela amarnic, de fapt nu se afla deasupra cheiurilor, era deasupra insulelor Bahamas si urmandu-i sfatul lui Cox si zburand catre nord, nu facea decat sa se indeparteze de tarm inspre mare. Eforturile depuse de Cox si alti specialisti de a descoperi locatia in care se afla zborul 19 au fost zadarnicite de mijloacele de comunicatie slabe. La un moment dat Taylor a fost indrumat sa lase comanda unuia dintre studentii sai si aparent acesta nu a facut-o!

Odata cu apusul cei de la Fort Lauderdale si-au dat seama cu oroare ca locotenentul Taylor si pilotii sai nu aveau nici o ide unde se afla, erau complet pierduti. Interferentele radio si semnalul s-au inrautatit la rasaritul soarelui, astfel comunicarea cu zborul 19 a devenit imposibila. Inainte de pierderea legaturii locotenentul Taylor a apucat sa spuna ca vor zbura spre nord-est pentru o vreme scurta si apoi se vor indrepta catre nord. Ultima replica a locotenentului Taylor a fost un indemn adresat celor ce il insoteau in care le spunea ca atunci cand vor ramane fara combustibil sa se adune pentru a ateriza cu totii. Soarele apunea deasupra Fort Lauderdale la ora 5.29 pm. Vremea rea venea dinspre nord si situatia se transforma intr-una de maxima urgenta. Nimeni nu stia unde se aflau cei din zborul 19. La ora sase fix, pentru o clipa doar, comunicarea a devenit mai buna, insa din nefericire statiile comerciale cubaneze au bruiat mesajul celor de la Fort Lauderdale pentru zborul 19. La un anumit moment cei de la centrul de evaluare maritime ComGulf au crezut ca au reperat pozitia aproximativa a pilotilor, undeva la est de plaja New Smyrna, in Florida. Primul zbor de salvare a fost ordonat la ora 6:20. Era vorba de o nava zburatoare Dumbo ce a pierdut contactul cu tarmul facandu-i pe cei ce asteptau la sol sa creada ca si ea era pierduta. De fapt, problema se datora unei antene inghetate care a refuzat sa mai functioneze.

Intr-o ora de la incetarea semnalului mai multe nave au fost trimise in cautarea celor pierduti. Prognoza meteo si marea se aratau potrivnice si turbulente. Unul dintre pilotii navelor de cautare a raportat ca a observat la un moment dat o explozie puternica, apoi multe resturi si o pata de ulei in mijlocul oceanului. Nu a mentionat existenta nici unui supravietuitor sau cadavru. Din cauza conditiilor meteo foarte proaste nu s-a mai facut nici un demers pentru gasirea eventualilor supravietuitori. Pana la demararea de noi cautari combustibilul zborului 19 se terminase iar cautatorii credeau ca pilotii celor 5 bombardiere erau deja morti. Nici o urma n-a mai fost gasita vreodata. Pe data de 3 aprilie 1946 a aparut si rezolutia data de comisia ce a investigat accidentul: accidentul a fost cauzat de proasta orientare a pilotului ce credea ca se afla in apropierea cheiurilor Floridei, credinta ce i-a afectat toate deciziile ulterioare si ordinele catre subalterni. Mama lui Taylor si matusa acestuia au refuzat sa accepte acest verdict, fortand oarecum armata sa revizuiasca raportul in cauza.

In luna august a aceluiasi an comisia intrunita pentru a revizui respectivul raport a dat acelasi verdict necrutator. Furioase, cele doua femei au angajat un avocat si au programat o audiere in luna octombrie. Pe data de 19 noiembrie, Consiliul de Judecata al Marinei a retractat decizia originala si a clasat dosarul drept "Cauze necunoscute". Disparitia totala a celor cinci bombardiere se poate datora furtunii puternice la care au fost supuse. Cunoscute drept pasarile de fier ale armatei, acestea cantareau 14000 de tone fara nici un fel de incarcatura la bord. La un impact puternic acestea s-ar fi scufundat imediat, ajungand pe fundul oceanului. Orice alta urma ar fi fost inghitita de oceanul agitat.

Pe la inceputul anilor '50 au inceput sa apara informatii inselatoare privind disparitia zborului 19. Povestile despre locul misteros in care nave si avioane dispar au inceput sa capteze imediat atentia publicului, legenda Triunghiului Bermudelor perpetuandu-se pana in zilele noastre. Multe publicatii au dat citate false facute de locotenentul Taylor in timpul zborului ajungand chiar sa afirme ca acesta a spus intr-o transmisie catre cei de la baza: "Arata de parca ar fi extraterestri, nu veni dupa mine sau totul e pe dos; ciudat, oceanul nu arata cum arata de obicei." De fapt locotenentul nu a afirmat niciodata asa ceva. De aici la relatarea unor povesti caraghioase nu a fost decat un pas. La un moment dat s-a spus chiar ca cele cinci bombardiere au fost rapite de catre o nava spatiala ce inca mai bantuie deasupra Triunghiului Bermudelor. Sunt multe povesti legate de disparitii ciudate de vapoare si avioane in Triunghiul Bermudelor. Adevarul e ca, dintr-un motiv sau altul, accidente chiar au loc...de exemplu, Titanicul parea indestructibil cand a fost pus la apa. Cercetarile facute de Larry Kusche au demolat multe ipoteze si neadevaruri privind Tiunghiul Bermudelor.

Dupa indelungi cautari in ziare, rapoarte ale politiei, buletine meteo si alte documente oficiale, Kusche a realizat (dupa cum suspecta) ca Triunghiul Bermudelor nu era mai special decat oricare alt loc din lume. O marturie clara a acestei concluzii este insasi cartea sa denumita "Misterul Triunghiul Bermudelor - Rezolvat!". Pe data de 4 aprilie 1975 in revista "Fate" a aparut o declaratie oficiala a Marinei engleze conform careia 428 de nave au fost declarate disparute in intreaga lume din anul 1955, dar Triunghiul Bermudelor nu pare a inghiti mai multe nave decat alte locuri din lumea larga. Articol de Cornelia Gabor, redactia calificativ.ro

Primele citări și originea denumirii

Cristofor Columb a menționat animale ciudate văzute în zona triunghiului Bermudelor. Acesta scrie că la un moment dat, el și echipajul său au văzut "lumini ciudate dansând la orizont". În altă ocazie au observat ceea ce a fost probabil un meteor căzând.

Prima mențiune documentată a disparițiilor din zonă a fost făcută în 1951 de către E.V.W. Jones într-un comentariu despre pierderi recente de vase, scris pentru agenția de presă Associated Press. Articolul lui Jones se referea la zonă sub numele "Triunghiul Diavolului" și sublinia "disparițiile misterioase" a unui număr de vase, aparate de zbor și mici ambarcațiuni din regiune. Acest nume fost din nou pomenit în 1952într-un articol din revista Fate (Soarta) de George X. Sand, care descria mai multe "dispariții marine ciudate". În 1964, Vincent Geddis s-a referit la zonă ca "Mortalul triunghi al Bermudelor" ("The Deadly Bermuda Triangle") într-un articol din revista Argosy, după care numele "Triunghiul Bermudelor" a devenit cunoscut. Triunghiul Bermudelor (cunoscut și sub numele de Triunghiul Diavolului) este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremități de Miami, Bermuda și Puerto Rico. Legenda spune că mulți oameni, ambarcațiuni și avioane au dispărut în mod misterios în această zonă. Câți au dispărut depinde însă de cine face localizarea și numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcție de imaginația autorului. (Unii includ și Insulele Azore, Golful Mexic și Indiile de Vest în triunghi.) După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar și așa, estimările variază între 200 și 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susține că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă și că peste 50 vase și 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.

Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariției acestor vase și avioane. Extratereștrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaționale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică. Câmpuri magnetice ciudate și flatulențele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicațiile preferate de mințile mai tehnice. Condiții meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenți, etc.), nenoroc, pirați, încărcături explozive, navigatori incompetenți și alte cauze umane și naturale sunt explicațiile date de investigatorii mai sceptici.

Există persoane sceptice care afirmă că faptele nu confirmă legenda, că nu există un mister ce necesită rezolvare și nimic nu trebuie explicat. Numărul epavelor din zonă nu este extraordinar de mare dacă ținem cont de dimensiunile acesteia, locația și traficul din zonă. Multe dintre vasele și avioanele care au fost identificate ca fiind dispărute în Triunghiul Bermudelor nu au fost acolo deloc. Investigațiile nu au prezentat încă dovezi științifice ale existenței unui fenomen neobișnuit implicat în dispariții. Prin urmare orice explicație, inclusiv cele științifice cum ar fi cele bazate pe eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, anomalii magnetice, etc. nu sunt necesare. Adevăratul mister este cum a devenit Triunghiul Bermudelor un mister.

Legenda modernă a Triunghiului Bermudelor a apărut curând după ce cinci avioane ale armatei au dispărut într-o misiune de antrenament în timpul unei furtuni puternice în 1945 (aceasta furtuna defapt nu a existat). Cea mai logică explicație pentru această dispariție este aceea că compasul pilotului principal lt. Charles Taylor s-a defectat, defapt aceasta afirmatie nu este adevarată deoarece nu numai căpitanul Taylor avea compasul defectat ci și copilotul său, iar atunci când turnul de control i-a contactat amandoi au declarat ca busolele "au luat-o razna din bun senin". Avioanele de antrenament erau echipate cu instrumente de navigare care să funcționeze bine. Grupul a fost dezorientat și pur și simplu a rămas fără combustibil, nici acest lucru nu ar fi posibil deoarece toate navele aveau combustibil suficient pentru un zbor de 1000 de mile. Însă ceva s-a întâmplat însă acest fenomen nu trebuie neapărat clasat la capitolul "supranatural", dar poate sa fie clasat la capitolul misterelor nerezolvate. Însă, chiar dacă toate cele 5 avioane au fost defectate sau ar fi rămas fără combustibil, aceste 5 avioane erau toate de tip Avengers și în cazul amerizărilor forțate, acestea erau capabile să plutească lin 90 de minute, iar echipajul era instruit să abandoneze avionul în 60 de secunde și plutele de salvare erau la îndemână.Și totodată avionul de salvare trimis pe urmele lor a dispărut și el într-un mod la fel de neclar.

De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărți și programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. În urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puțini au realizat investigații asupra misterului, mulți mulțumindu-se doar să transmită mai departe speculațiile predecesorilor ca și cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât Charles Berlitz care a scris un bestseller cu acest subiect în 1974. După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigații a Marinei referitor la dispariția avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că Comisia nu era uimită deloc de incident și nu a menționat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greșit interpretat de Berlitz a fost inventat. Kushe scrie: "Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roșie șansele ca acesta să fii fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine." Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în "Mortalul Triunghi al Bermudelor" apărută în numărul din februarie 1964 al revistei Argosy care era dedicată ficțiunii.

Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza mass media, care a transmis fără a cerceta speculațiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic. În decursul a mai mulți ani au dispărut misterios într-o zonă din oceanul Atlantic, până în Florida respectiv Miami până la coasta nordică a insulei Porto Rico, de acolo urcând până în insulele Bermude având astfel forma unui triunghi.

Teorii asupra fenomenelor din triunghiul Bermudelor

Oamenii au crezut întotdeauna că există oameni pe alte planete așa că aceasta a fost prima ipoteză. Mulți oameni de știință au considerat o teorie imposibilă dar alții spun că așa cum s-a creat Pământul și au apărut ființe inteligente pe el așa poate fi și în cazul altor planete și dacă este așa ceva se va întâmpla? Viitorul ne va răspunde la toate întrebările.

Pământul este un magnet gigantic, susțin oamenii de știință, în unele părți magnetul este potrivit arătându-ne N se pare ca în Triunghiul Bermudelor este mult prea mult magnetism dereglând astfel vremea sub formă de fulgere, valuri uriașe sau chiar tornade. Toate acestea fiind ascunse în ceață, mecanismele încep să se deregleze, atrăgând tot ce este metal inclusiv vase și avioane.

Dacă intri în triunghi ai o senzație stranie de frică și corpul uman rămâne paralizat în timp ce valurile înghit vasul și trupurile plutesc neputând fi văzute din cauza ceții, iar cei aflați în viață sunt prinși de valuri și aruncați sub mare. Imaginați-vă că sunteți acolo și calculați logic toți factorii(vremea rea + magnetism + paralizia + valuri = moarte sigură)

Acesta este iadul pe pământ dar adevărul va fi dezvăluit de viitor. În Triunghiul Bermudelor nu există animale nici plante, de aceea oamenii de știință cred că defapt sunt gaze naturale. Unii oameni spun că din această cauză este ceață în Triunghi și tot din acestă cauză animalele se feresc de acea zonă.

Dar mai rămâne dispariția navelor și faptul că nici un trup nu a mai fost văzut. Cu această problemă s-au confruntat oamenii de știință și până la urmă au tras linia și astfel au aflat că în aceea zonă se află o concentrație mare de gaz metan astfel în vase și avioane pătrunde gazul metan în concentrație mare astfel motoarele cedează și explodează echipajul murind, ori din cauza undei de șoc ori sufocați de gazul metan.

Noi cercetări arată că marea din acea zonă elimină bule de gaz atât de mari încât pot cuprinde un vas întreg și îl pot scufunda. Una dintre aceste teorii este adevărată. Care este aceasta vom vedea în viitor.

10 locuri la fel de misterioase ca Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bermudelor nu este singurul loc incarcat de mister, in care au loc evenimente inexplicabile inca. Multe alte regiuni ascund tot atatea secrete, pe care turistii sau oamenii de stiinta incearca zadarnic sa le descifreze.

Listverse prezinta 10 locuri la fel de misterioase ca Triunghiul Bermudelor.

Muntii Superstitie

La est de Phoenix, Arizona, Statele Unite ale Americii, se gaseste un lant muntos numit Muntii Superstitie, despre care circula o multime de legende care mai de care mai surprinzatoare. Se pare ca, undeva in anii 1800, un barbat pe nume Jacob Waltz a descoperit aici o uriasa mina de aur.

Barbatul nu a dezvaluit locul decat pe patul de moarte, atunci cand i-a spus unei singure persoane drumul catre comorile acestor munti.

In ciuda numeroaselor expeditii, mina de aur nu a fost gasita niciodata. Unii spun ca spiritele oamenilor care si-au pierdut viata in cautarea aurului inca bantuie muntii.

O alta legenda locala sustine ca piscurile sunt pazite de creaturi numite Tuar-Rangers, omuleti care traiesc in pesteri si tuneluri. In plus, unii apasi cred ca intrarea in Iad se afla chiar in acesti munti.

Anomalia din Atlanticul de Sud

Ei bine, se pare ca Triunghiul Bermudelor exista si in spatiu, daca ne raportam la evenimentele ce au loc intr-o zona din Atlanticul de Sud, acolo unde banda de radiatii numita centura Van Allen se afla cel mai aproape de suprafata Pamantului.

In largul coastei Braziliei, aceasta anomalie pare a fi responsabila de numeroase probleme ale satelitilor, ale navelor spatiale, ale activitatii telescopului si Statiei Spatiale Internationale.

Astronautii au raportat nu doar defectiuni tehnice, ci si aparitia unor stele cazatoare. Cauza pare a fi nivelul mare de radiatii care se acumuleaza in acest punct, dar oamenii de stiinta nu sunt inca siguri cum si de ce apar aceste efecte.

Lacul Anjikuni

In regiunea indepartata Kivalliq, Nunavut, in Canada, se gaseste un lac plin de mistere, in jurul caruia planeaza inca multe intrebari. Ei bine, multi cred ca lacul ar fi responsabil de disparitia locuitorilor unui sat intreg. In noiembrie 1930, un vanator a ajuns in satul de langa lacul Anjikuni, descoperind cu stupoare ca satenii disparusera, lasand in urma lor gospodariile intacte.

In plus, se pare ca mai multe morminte din cimitir fusesera deschise si golite, iar in apropierea satului 7 caini murisera de foame, in ciuda hranei aflate in apropiere. Multe ipoteze au circulat de-a lungul timpului cu privire la strania disparitie, de la extraterestri si vampiri pana la fantome. Misterul nu a fost elucidat nici pana astazi.

Marea Diavolului

Marea Diavolului sau Triunghiul Dragonului, cum i se mai spune, este o regiune din Oceanul Pacific responsabila cu numeroase disparitii sau evenimente ce implicau lumini si obiecte inexplicabile. De altfel, autoritatile japoneze considera zona una periculoasa.

In jurul acestui triunghi circula mai multe legende. Se pare ca insusi Kublai Khan ar fi pierdut 40.000 de oameni atunci cand a incercat sa invadeze Japonia, trecand prin aceasta zona.

In plus, in 1952, guvernul nipon a trimis o nava de cercetare, care a disparut si ea fara urma. In ceea ce priveste cauzele acestor fenomene stranii, extraterestrii, portile catre universuri paralele sau activitatea vulcanica intensa sunt cateva dintre cele mai vehiculate ipoteze.

Ferma Bigelow

In trecut, aceasta proprietate de aproape 200 de hectare din nord-vestul statului Utah era cunoscuta sub numele de Ferma familiei Sherman sau Ferma Skinwalker. Nenumarate evenimente stranii au fost raportate aici, inca din anii '50, insa, odata cu preluarea fermei de Terry si Gwen Sherman in 1994, incidentele misterioase s-au inmultit.

In prima zi, acestia au raportat aparitia unui lup imens care parea a fi imun la gloante. In mod ciudat, urmele lasate de lup in padure se opreau brusc, ca si cum animalul disparuse.

Familia Sherman a raportat de-a lungul timpului si aparitia OZN-urilor, a sferelor plutitoare si a unor mutilari ale animalelor. Acestia au vandut pana la urma ferma lui Robert Bigelow, fondatorul National Institute for Discovery Science, care dorea sa studieze indeaproape misterele fermei.

Point Pleasant

Acesta este un loc al fenomenelor paranomale, daca ne gandim ca in zona au fost raportate deseori aparitii ale unor posibile OZN-uri si ale oamenilor in negru.

In plus, unul dintre simbolurile regiunii este Omul Molie, o creatura care a terorizat Point Pleasant din noiembrie 1966 pana in decembrie 1967. Despre Omul Molie se spune ca ar fi avut 2 metri inaltime, aripi lungi si ochi rosii, stralucitori.

Se pare ca aparitiile Omului Molie ar fi incetat dupa ce Podul Silver s-ar fi prabusit, in 1967, unii crezand ca intre cele doua evenimente exista o stransa legatura.

Triunghiul Michigan

In mijlocul lacului Michigan se afla un triunghi responsabil cu numeroase disparitii. De exemplu, in 1937, capitanul navei McFarland a mers in cabina sa se odihneasca, iar peste 3 ore era de negasit, chiar dupa ce nava trecuse prin regiunea triunghiului Michigan.

In 1950, zborul 2501 venea de la New York spre Minneapolis si a trebuit sa survoleze lacul Michigan din cauza conditiilor meteo. La un moment dat, pilotul a cerut permisiunea sa zboare mai jos, fara sa specifice vreun motiv. Cererea i-a fost respinsa, iar avionul a disparut de pe radar.

In ciuda cautarilor, nici aeronova, nici ramasitele umane nu au fost gasite.

Valea San Luis

Sudul statului Colorado pare a fi o zona predestinata fenomenelor si evenimentelor inexplicabile. In valea San Luis au loc deseori aparitii ale navelor extraterestre, dar si mutilari ale animalelor. Din anul 2000, mai mult de 50 de OZN-uri au fost vazute in zona, martori fiind zeci de oameni.

Episoadele privind mutilarea animalelor au inceput in 1967, sute de necuvantatoare fiind mutilate cu taieturi precise, desi in jurul lor nu s-a gasit niciun pic de sange. Investigatiile demarate nu au ajuns la nicio concluzie cu privire la originea acestor fenomene.

Triunghiul Bennington

In sud-vestul statului Vermont exista triunghiul Bennington, o regiune in care au fost inregistrate 5 disparitii misterioase intre anii 1945-1950. Middle Rivers, in varsta de 75 de ani, conducea un grup de vanatori in 1945, insa dupa ce a luat-o in fata grupului nu a mai fost vazut vreodata. Un an mai tarziu, Paula Welden, in varsta de 18 ani, se afla in drumetie pe munte, calatorie din care nu s-a mai intors niciodata.

Trei ani mai tarziu, in 1949, veteranul James E.Tetford lua autobuzul spre casa. Desi barbatul a fost vazut in autobuz cu o statie inainte de capat, Tetford a fost de negasit cand autobuzul a ajuns la destinatie, desi bagajul sau se afla inca in masina.

In 1950, Paul Jepson, in varsta de 8 ani, a disparut chiar de langa mama sa, iar cateva luni mai tarziu o femeie pe nume Frieda Langer a devenit de negasit pe muntele Glatenbury. Trupul femeii a fost singurul recuperat, insa gradul de mutilare era atat de mare, incat cauza mortii nu a putut fi stabilita.

Triunghiul Bridgewater

Zona de circa 300 de kilometri patrati din sud-estul statului Massachusetts, la sud de Boston, pare a fi o regiune cu adevarat supranaturala. Aici au fost raportate inca din anii '70 aparitii ale unor creaturi inalte si paroase, pasari imense, iar in 1976, un barbat a vazut un caine urias, fantomatic, cu ochi rosii. In plus, nu au lipsit nici aparitiile de obiecte neindentificate.

In 1908, chiar in noaptea de Halloween, doi barbati au vazut pe cer o lumina ca o lanterna uriasa. Toate aceste episoade au ramas invaluite in mister.

sursa: ziare.com