miercuri, 18 iulie 2012

Povestea Troiei


Troia

Copán a intrat treptat în anonimitate, dar alte oraşe pierdute au suferit morţi violente. Poetul orb Homer a spus povestea Troiei, măreţul oraş-stat culcat la pământ când Menelaus, regele Spartei miceniene, a căutat răzbunare.
Menelaus a creat coaliţia grecilor împotriva lui Paris, prinţul troiam care a răpit-o pe Elena (frumoasa soţie a lui Menelaus). La sfârşitul poveştii lui Homer, grecii se ascund într-un cal de lemn şi distrug Troia, iar Elena este trimisă pe o corabie în Grecia.
Vechile poveşti ale lui Homer nu au fost nimic mai mult decât nişte legende până în 1865, când arheologul englez Frank Calvert a plecat pe drumul vechilor indicii până în Hisarlik, Turcia.
El a săpat câteva şanţuri şi a descoperit artefacte care l-au convins că era pe urmele eroilor lui Homer. Descoperirile iniţiale al lui Calvert şi-au pierdut curând din relevanţă, când a făcut echipă cu impetuosul arheolog amator german Heinrich Schliemann.
Schliemann a căutat printre artefacte şi sedimente din aşezări mai târzii, cu o îndemânare şi o repeziciune care l-au lăsat fără cuvinte pe Calvert. El chiar a încercat să readucă în actualitate frumuseţea Elenei din Troia, îmbrăcând-o pe tânăra lui soţie în aur şi bijuterii descoperite la site. Dar cu toată lipsa lui de consideraţie, Schliemann a găsit suficiente dovezi pentru a convinge lumea că Troia a fost găsită.
Studii şi excavaţii arheologice mai recente au confirmat că situl este la fel de probabil să fi fost vechiul câmp de bătălie unde Ahile a fost rănit la călcâi, Odiseu şi-a pierdut calea, iar Hector a aflat că un car de luptă poate impune rezistenţă.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici


Knossos
Homer nu a fost singurul grec cu poveşti despre oraşele pierdute. În 360 î.Hr., Platon a scris despre Atlantis. Filosoful spune că, în ciudat faptului că Atlantis a cucerit numeroase pământuri, el a fost ruinat într-o singură zi şi noapte.
Nimeni nu a dovedit dacă Atlantis a existat sau nu, sau cărei civilizaţii a aparţinut. Unul dintre principalii competitori a fost civilizaţia Minoan din Creta, care a fost distrusă într-o sigură zi dezastruoasă. Minoanii, numiţi după regele lor Minos, au condus în zona mediteraneană, în timpul Epocii de Bronz. Dar în al doilea mileniu î.Hr. un vulcan din insula apropiată Santorini a dezlănţuit una dintre cele mai puternice erupţii din istorie. Suflul erupţiei şi valurile de lavă au demolat capitala Knossos şi au inundat fermele de pe insulă.
Minoanii nu şi-au mai revenit niciodată, dar memoria lor a persistat în regiune. Romanii şi-au amintit insula drept casa lui Minos şi au fabricat monede ce îl înfăţişau pe Minotaur, mitologica creatură jumătate om, jumătate taur, care l-a urmărit pe Theseus în labirintul lui Minos.
Până în vremurile moderne şi civilizaţia s-a pierdut în labirintul timpului, până când Arthur Evans, jurnalist şi cărturar englez a apărut în scenă la începutul anilor 1900. Înainte de a putea începe să sape, Evans a trebuit să ajute la restabilirea păcii între populaţile musulmane şi creştine din Creta, în timp ce insula se lupta pentru a obţine independenţa faţă de Imperiul Otoman. Evans şi-a folosit influenţa ca jurnalist pentru a critica făţiş masacrele pe care fiecare parte le săvârşea şi a determinat Imperiul Britanic să intervină pentru a stabili ordinea.
Odată ce vărsarea de sânge s-a încheiat, muncitorii lui Evans au dezvelit o amănunţită reţea de camere de lucru, apartamente de locuit, spaţii de depozitare şi centre administrative. Complexul este înfrumuseţat cu excepţionale fresce colorate. Şcoala Britanică din Atena  oferă un tur virtual al sitului.

Oraşele pierdute


Regiunea Mesopotamiei a fost la vremea sa o adevărată pepinieră de idei şi invenţii, care au contribuit decisiv la progresul umanităţii. Iată câteva dintre motivele care i-au favorizat ascensiunea.

Marile oraşe mesopotamiene se pare că s-au dezvoltat întrucât agricultura putea susţine mult mai mulţi locuitori decât avea nevoie pentru a funcţiona. Deja în jurul anului 7500 î.Hr. sumerienii învăţaseră să adapteze plante şi grâne sălbatice. Iar când fermierii inventivi au început să sape canale pornind de la râu şi să creeze practic primul sistem de irigaţii din istorie, surplusul de hrană a explodat, permiţând oamenilor să se ocupe şi de altceva decât agricultură.

Oraşele mesopotamiene ofereau un sentiment de sigurantă. Câmpiile străbătute de râuri nu furnizau nicio apărare naturală şi se aflau la cheremul jefuitorilor. Prin anul 4000 î.Hr., sumerienii au început să se organizeze într-o formulă cu totul nouă - oraşele-stat. Materialul principal îl reprezenta cărămida din argilă uscată la soare, cu care sumerienii au construit ziduri imense. Cu cât oraşul era mai mare, cu atât cetăţenii se puteau apăra mai bine, graţie avantajelor demografice şi resurselor. Apar astfel “metropolele” antice.

Inventarea scrisului şi a calendarului


S-a elaborat limba scrisă, dar nu de către preoti sau poeţi, ci mai degrabă de către colectorii de taxe. Pe măsură ce oraşele se dezvoltau, era nevoie de evidenţa plăţilor populaţiei, sub formă de taxe. Pe tăbliţele de lut, oficialii au desenat pictograme numeroase, unele înfăţisând porci, capre şi saci de grâu. Prin 3300 î.Hr., sistemul de scriere a ajuns undeva la 700 de caractere, care cu timpul s-au transformat în simboluri pentru sunete. Odată cu inventarea scrisului, cunoştinţele s-au transmis din generaţie în generaţie.

Ce se petrecea în comunitate trebuia măsurat şi cântărit. Comerţul, taxele şi ştiinţele cereau standarde unitare pentru chestiuni precum greutatea, durata, distanţa etc. Pentru a atinge obiectivul, sumerienii au introdus sistemul de măsurare cu 60 de unităţi, pe care noi l-am păstrat până azi, măsurând de pildă ora ca 60 de minute. Pentru a ordona zilele, au împărţit anul în 12 luni, după fazele lunii, punând astfel bazele calendarului.

Primii negustori pe distanţe lungi au pus bazele rutelor comerciale din şi spre Mesopotamia. Chiar dacă oraşele abundau în grâne, existau carenţe extraordinare de materii prime, mai ales metale. Sumerienii au creat asadar drumurile comerciale către Egipt, Afganistan, Anatolia şi Arabia. Negustorii achiziţionau de toate, de la cupru şi aur până la granit şi lemn, plătind în produse agricole.

Legislaţia şi primul imperiu


Regiunea a progresat şi datorită redactării legislaţiei. “Un om care ucide un alt om trebuie el însuşi să moară”, scria în legea regelui Ur-Nammu, în jurul anului 2100 î.Hr. Ur-Nammu domnea în oraşul Ur, care se dezvoltase atât de mult încât era nevoie de reguli standardizate pentru reglementarea comportamentului cetăţenilor. Era primul text judiciar din istorie, redactat pentru ca cetăţenii să nu aibă îndoieli în privinţa pedepselor prevăzute pentru diverse fapte, de la sexul cu sclavii altuia până la omucidere.

Tot pe plaiurile mesopotamiene a apărut primul imperiu, sub sceptrul unui rege nemilos. În nord locuiau akkadienii, care au trăit în pace cu sumerienii cărora încercau să le urmeze progresele, asta până când, în 2350 î.Hr., Sargon I a decis să îşi depăşească statutul de rege între mulţi alţii. Subjugând oraşele din nord, a făurit primul imperiu al lumii. Sursa: historia.ro

În căutarea oraşelor pierdute

Să-ţi croieşti drum prin junglă în căutarea oraşelor pierdute a devenit deja o „tehnică” depăşită. Acum, o echipă de la University of Houston a dezvoltat o altă modalitate de a cerceta prin frunzişul dens pentru a găsi semne ale ruinelor ascunse.
Echipa a folosit sistemul de detectare a luminii şi pătrundere în adâncime bazat pe laser (LIDAR) pentru a găsi ruinele acoperite de pădure din estul Houndurasului.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici


La Ciudad Blanca

În 1526, conchistadorul  Hernán Cortés a auzit poveşti despre un oraş alb, la Ciudad Blanca, ascuns în pădurile din Hounduras. Exploratorii au cercetat sute de ani pădurea numită La Mosquitia, dar fără a obţine nimic. Sistemul LIDAR ar fi putut descoperi ceea ce generaţiilor de căutători de comori le-a scăpat.
Sistemul a folosit mai mult de patru bilioane de impulsuri laser pentru a localiza La Mosquitia, cea mai extinsă zonă de pustietate din America Centrală. Imaginea arată ceva ce seamănă cu o curte centrală înconjurată de edificii.
Nimeni nu s-a aventurat în acea zonă pentru a confirma observaţiile. Şi dacă acesta chiar este legendarul oraş, nimeni nu ştie nimic altceva despre misterioasa structură, decât că… există.
Aşa că se pare că zilele lui Indiana Jones nu s-au terminat încă. Mai este încă de lucru pentru cei care vor să plece în căutarea oraşelor pierdute. Iar de-a lungul istoriei, arheologii, exploratorii şi hoţii au cutreierat prin sălbăticie, cu o dorinţă nestăpânită de a le da de urmă. Vezi Sursa Aici

Copán

Pe cealaltă parte a Houndurasului, din ruinele descoperite recent, s-a desprins ideea că maiaşii au construit Copán, un oraş pe care unii oameni îl numeau Athens of Mesoamerica, pentru spelndidele sculpturi.
După 2000 de ani de ocupaţie, structura politică a oraşului s-a prăbuşit, în anii 800 î. Hr., posibil datorită suprapopulării şi a colapsului mediului ambiant. Mostrele analizate  arată că fermele din jurul oraşului au alunecat, sfârşind în râpele ce înconjurau oraşul. Astfel, coastele au devenit dezgolite şi vulnerabile eroziunii şi alunecărilor de teren.
Zona nu a fost niciodată complet abandonată, dar multe dintre statuile fin sculptate au căzut şi au fost îngropate în sedimentele din râul învecinat. Unele dintre acestea au acum cicatrice în zonele în care au fost răzuite de plugurile localnicilor care au continuat să lucreze pământul.
Alte pietre sculptate din regiune au fost refolosite ca materiale de construcţie pentru casele fermierilor locali.
Fosta frumuseţe a oraşului a fost uitată cu desăvârşire după cucerirea spaniolă. Câţiva exploratori au răspândit, în sec.  al XIX-lea, poveşti despre complexele opere de artă, printre care şi scriitorul şi diplomatul John Lloyd Stephens şi ilustratorul Frederick Catherwood. Cartea lor “Incidents of Travel in Central America, Chiapas and Yucatán” a ajutat la popularizarea ruinelor şi la transformarea lor într-o destinaţie turistică globală.
În timp ce explora regiunea, Stephens se pare că a cumpărat ruinele din Copán pentru 50 de dolari, deşi nu şi-a fructificat niciodată investiţia.

Piramida dîn Triunghiul Bermudelor


Piramidă gigantică descoperită în Triunghiul Bermudelor


- Triunghiul Bermdulelor: misterios, fără cuvinte, uneori fatal. Cercetători îndrăzneţi au săpat zeci de ani în labirintul misterelor ascunse adânc în cel mai enigmatic loc de pe pământ.
Unii speculează că anomaliile bizare de timp, dispariţiile şi fenomenele ciudate pot fi explicate prin circumstanţe naturale. Alţii insistă că rămăşiţele de la o avansată cultură necunoscută au lăsat în urmă tehnologii fantastice… dispozitive bazate pe energie, care efectiv depăşesc spaţiul şi timpul şi deschid porţi către alte realităţi.
În prezent, exploratorii americani şi francezi a făcut o descoperire monumentală: o piramidă de forma unui cristial, parţial translucidă, ieşită la suprafaţă de pe fundul mării Caraibelor, cu origine, vârstă şi scop complet necunoscute.
 Descoperirea piramidei pune sub semnul întrebării teoria arheologică actuală
O structură gigantică, probabil mai mare decât piramida lui Keops din Egipt, identificată iniţial de un doctor în anii ’60, a fost verificată independent de către echipe de scafandrii din Franţa şi Statele Unite.
Descoperirea a entuziasmat cercetătorii din lumea întreagă. Se vor grăbi să o investigheze? Nu, mai degrabă o vor ignora cu efort şi atenţie. Dacă vor fi presaţi, se declară oficial sceptici, mai ales în lumina potenţialelor implicaţii ale unei astfel de descoperiri.
Piramida ar putea confirma argumentele unor ingineri potrivit cărora piramidele au fost create iniţial ca surse de energie, susţinând ipoteza că vechiul oraş-stat Atlantis a existat, sau chiar să ofere răspunsuri la misterioasele întâmplări care au fost înregistrate încă din secolul al XIX-lea în regiunea din Atlantic botezată Triunghiul Bermudelor.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici


Prima descoperire, în 1968

Potrivit istoriei, piramida a fost descoperită accidental în 1968 de către Ray Brown din Mesa, Arizona, doctor în naturopatie (un sistem medical complet si coerent care pune accentul pe stimularea mecanismelor naturale de autovindecare a corpului n.r).
Brown a venit în Caraibe în vacanţă şi a făcut scufundări alături de prieteni într-o regiune din afara Bahamasului, cunoscută sub numele de „Limba oceanului”. Zona avea acel nume pentru că o porţiune din fundul mării de forma unei limbi se extinde în afara insulei, înainte de se prăbuşi brusc în adâncimi mai mari.
Când şi-a descris descoperirea, doctorul a explicat că s-a separat de prietenii săi cu care făcea scufundări, sub apă. Încercând să li se alăture din nou, a dat peste o structură masivă care se ridica de pe fundul oceanului: un obiect negru sub forma unui mormancare se desluşea în apa filtrată de razele soarelui. Privind cu atenţie, a constatat că obiectul avea forma unei piramide.
Pentru că nu mai avea aer, nu a petrecut prea mult timp investigând piramida, dar a găsit o sferă ciudată de cristal.  A adus-o la suprafaţă iar mai târziu când vechiul cristal a fost studiat cercetătorii au fost uimiţi de proprietăţile lui.

Piramida este cea care cauzează fenomenul Triunghiului? 

Unii cercetători ai Triunghiului au conceput de-a lungul anilor teorii potrivit căroraexistă o sursă de energie pe fundul mării în regiune, care afectează avioane, nave şi bărci.
Investigatorii pretind că, dacă legendarul Atlantis a existat cu adevărat, rămăşiţele miticelor aparate declanşatoare de energie ar putea fi încă intacte pe fundul oceanului. Un asemenea dispozitiv poate să aibă forma unei piramide, iar şablonul original a fost copiat mult mai târziu de către culturile ulterioare la nivel global.
Structuri având forma piramidelor au fost descoperite în America de Nord, Centrală şi de Sud; în Estul Europei, în tundra friguroasă din Siberia, în China centrală şi de Nord şi posibil în America.
Piramida de la Polul Sud nu a putut fi confirmată pentru că se află la o adâncime de mai mult de 1,60 km sub gheaţă, iar imaginile cu aceasta sunt controversate.
Acum ceva timp au fost descoperite nişte ruine misterioase, dovezi ale unei culturi necunoscute, pe o insulă din mijlocul Oceanului Pacific, numită Maden. Se pare că printre ruine se găseau şi rămăşiţele unei străvechi piramide.
Partizanii vechiul teritoriu al Lemuriei (cunoscut şi sub numele de MU) au susţinut că ruinele aparţineau acestuia, în timp ce alţii au speculat că ar fi putut fi un avanpost al unei colonii aparţinând Atlantisului.
Un antropolog de la Bishop Museum din Honolulu, Hawaii, care a explorat ruinele în 1924 nu a găsit nici o piramidă. Însă, omul de ştiinţă Kenneth Emory a descoperit dovezi ale unui mic trib polinezian, care s-a stabilit acolo pentru o perioadă scurtă de timp, la un moment dat în secolul al XVI-lea.
În ciuda acestei descoperiri, mai multe dezvăluiri au pornit din micuţa insulă în anii care au urmat.
Cercetătorul Mitch Williamson a săpat mai adânc în mistere. Relatând unele dintre extraordinarele descoperiri ale lui Williamson, Rich Hoffman, explorator şi investigator, scrie: „Există 40 de temple din piatră în insula Malden (foto) care sunt descrise ca având înfăţişări similare clădirilor din Nan Madol din Pohnpei, aflată la aproximativ 5,475 km distanţă. De fapt, există un drum de bazalt până pe fundul Oceanului Pacific care conectează aceste insule la adâncimi de sute de kilometri sub ape.
Deci cultura ar putea avea mai mult de 50 000 de ani, iar toată aceste structuri au fost cândva sub apă, suţinând o civilizaţie care nu întâlnea nici un obstacol în a muta dintr-un loc în altul pietre colosale pentru a construi structuri foarte mari şi complicate despre care nu ştim absolut nimic în afara faptului că cineva le-a construit şi că sunt mai vechi decât istoria biblică.
Piramidă gigantică descoperită în Triunghiul Bermudelor

Alte piramide misterioase descoperite la nivel mondial

Totuşi, nimeni nu le aduce în discuţie pentru că nu se potrivesc cu ceea ce am înţeles despre rasa umană şi originile acesteia. Cercetătorii au teoriile lor dispersate despre cum nomazii au ajuns în Nordul Americii folosind podul pe uscat din Bering Straight şi le susţin pe acestea.
Acelaşi lucru se poate spune despre ruinele împrăştiate din Caraibe, care sugerează o civilizaţie vastă care s-a extins din apele costale din afara Florida Keys, îndreptându-se către apele din Bahamas, trecând pe lângă Bimini şi apoi spre Est în Oceanul Atlantic.
Cuba are două ruine sub apă în exterioul coastei sale care ar putea fi parte a aceluiaşi complex oraş-stat.
Hoffman menţionează în trecere şi incredibila relatare a exploratorului Tony Benik, care a făcut monumentala descoperire a încă unei piramide uriaşe aflată la 10 000 de picioare sub apă. Benik pretinde că piramida este acoperită cu un cristal uriaş.
Şi dacă asta nu era suficient, Hoffman împărtăşeşte şi descoperirea lui Ari Marshall din timpul expediţiei din 1977. Echipa a descoperit o piramidă mai mică în Bahamas, în afara Cay Sal. Marshall a făcut poze sub apă a unei piramide aflată la o adâncime de aproape 150 de piciore.
Potrivit aprecierii lui Marshall misterul piramidelor se înteţeşte. În ciuda faptului că apa era neagră în adâncime (nu ajunge multă lumină până acolo jos), apa din jurul piramidei era iluminată de strălucirea structurii şi părea a avea culoarea verde fosforescent.
Explorări care să continue cercetările nu au fost făcute niciodată.
 Atlantisul a fost distrus de către fluxul din Epoca de Gheaţă?
A existat Atlantis cu adevărat? Este descrierea lui Platon unică în istorie despre ţinutul mitic?
Pentru un afla un răspuns, Hoffman se întoarce la povestea arheologului amator, care a descoperit legendarul oraş Troia, Heinrich Schliemann.
„Omul care a găsit şi a excavat celebre ruine ale Troiei (despre care istorii cred că este doar o legendă), a declarat că a lăsat aprecierea scrisă a descoperirii unui vas dintr-un metal necunoscut oamenilor de ştiinţă care l-au examinat, în faimosul Priam Treasure. Înăuntrul vasului se regăseau hieroglife în feniciană, care susţineau ca acesta aparţinuse regelui Cronos al Atlantisului. Alte vase similare au fost găsite în Tiajuanaco, Bolivia”.
Dacă Atlantis chiar a existat, asta a fost către sfârşitul Epocii de Gheaţă. Povestea cufundării sale este legată de fluxuri şi avansarea oceanului când supradimensionata calotă glaciară arctică s-a mutat înapoi cu rezultate catrastofice pentru mare parte din Emisfera Nordică.
La finalul Epocii de Gheaţă, nivelurile apei au atins valori cu până la 400 de picioare mai scăzute decât în prezent. Se presupune că nici o tehnologie prezentă sau din vremurile acelea, nu ar fi putut salva Atlantisul de la moartea acvatică.
 Proprietăţi ale piramidelor din cristal
Unele teorii privind Atlantisul susţin căpiramidele energetice ale oraşului insulei erau făcute din cristal, sau acoperişurile lor aveau în componenţă o substanţă cristalină.
Este posibil ca un asemenea lucru să genereze, să păstreze şi să distribuie energie la cerere? Răspuns: DA.
Experimentatorii au descoperit acum zeci de ani că piramidele tind să se poarte precum un condensator care strânge şi depozitează energie în jurul lui.
Cu cât piramida este mai mare, cu atât capacitatea de colecta şi a depozita este mai ridicată. Şi compoziţia unei piramide este mai importantă. O piramidă din cristal, sau o extremitate din cristal, poate să-i îmbunătăţească simţitor puterea.
Cristalul este cunoscut de mult ca având aplicaţii energetice şi indică proprietăţi naturale piezoelectrice.
Concluzia: piramidele sunt generatoare naturale intrinseci de energie.
Expediţiile viitoare la aceste piramide misterioase ar putea să dezvăluie într-un final adevărul şi extraordinara tehnologie străveche.
Din păcate arheologia apelor adânci este foarte costisitoare şi nu este bine finanţată. Multe dintre scufundări sunt datorate bogăţiilor promise vânătorilor de comori pentru riscurile asumate.
Şi desigur, universităţile din lume nu sunt în mod deosebit interesate să exploreze ideea că ruinele străvechi conţin tehnologii de nivel ridicat, pentru că aceasta poate să destabilizeze serios fundaţia teoriilor lor preferate.
 Traducere şi editare: Cătălina Rusin

Triunghiul Bermdulelor: misterios, fără cuvinte, uneori fatal. Cercetători îndrăzneţi au săpat zeci de ani în labirintul misterelor ascunse adânc în cel mai enigmatic loc de pe pământ.
Unii speculează că anomaliile bizare de timp, dispariţiile şi fenomenele ciudate pot fi explicate prin circumstanţe naturale. Alţii insistă că rămăşiţele de la o avansată cultură necunoscută au lăsat în urmă tehnologii fantastice… dispozitive bazate pe energie, care efectiv depăşesc spaţiul şi timpul şi deschid porţi către alte realităţi.
În prezent, exploratorii americani şi francezi a făcut o descoperire monumentală: o piramidă de forma unui cristial, parţial translucidă, ieşită la suprafaţă de pe fundul mării Caraibelor, cu origine, vârstă şi scop complet necunoscute.

DESCOPERIREA PIRAMIDEI PUNE SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII TEORIA ARHEOLOGICĂ ACTUALĂ

O structură gigantică, probabil mai mare decât piramida lui Keops din Egipt, identificată iniţial de un doctor în anii ’60, a fost verificată independent de către echipe de scafandrii din Franţa şi Statele Unite.
Descoperirea a entuziasmat cercetătorii din lumea întreagă. Se vor grăbi să o investigheze? Nu, mai degrabă o vor ignora cu efort şi atenţie. Dacă vor fi presaţi, se declară oficial sceptici, mai ales în lumina potenţialelor implicaţii ale unei astfel de descoperiri.
Piramida ar putea confirma argumentele unor ingineri potrivit cărora piramidele au fost create iniţial ca surse de energie, susţinând ipoteza că vechiul oraş-stat Atlantis a existat, sau chiar să ofere răspunsuri la misterioasele întâmplări care au fost înregistrate încă din secolul al XIX-lea în regiunea din Atlantic botezată Triunghiul Bermudelor.
Prima descoperire, în 1968
Potrivit istoriei, piramida a fost descoperită accidental în 1968 de către Ray Brown din Mesa, Arizona, doctor în naturopatie (un sistem medical complet si coerent care pune accentul pe stimularea mecanismelor naturale de autovindecare a corpului n.r).
Brown a venit în Caraibe în vacanţă şi a făcut scufundări alături de prieteni într-o regiune din afara Bahamasului, cunoscută sub numele de „Limba oceanului”. Zona avea acel nume pentru că o porţiune din fundul mării de forma unei limbi se extinde în afara insulei, înainte de se prăbuşi brusc în adâncimi mai mari.
Când şi-a descris descoperirea, doctorul a explicat că s-a separat de prietenii săi cu care făcea scufundări, sub apă.Încercând să li se alăture din nou, a dat peste o structură masivă care se ridica de pe fundul oceanului: un obiect negru sub forma unui morman care se desluşea în apa filtrată de razele soarelui. Privind cu atenţie, a constatat că obiectul avea forma unei piramide.
Pentru că nu mai avea aer, nu a petrecut prea mult timp investigând piramida, dar a găsit o sferă ciudată de cristal.  A adus-o la suprafaţă iar mai târziu când vechiul cristal a fost studiat cercetătorii au fost uimiţi de proprietăţile lui.
Piramida este cea care cauzează fenomenul Triunghiului? 
Unii cercetători ai Triunghiului au conceput de-a lungul anilor teorii potrivit cărora există o sursă de energie pe fundul mării în regiune, care afectează avioane, nave şi bărci.
Investigatorii pretind că, dacă legendarul Atlantis a existat cu adevărat, rămăşiţele miticelor aparate declanşatoare de energie ar putea fi încă intacte pe fundul oceanului. Un asemenea dispozitiv poate să aibă forma unei piramide, iar şablonul original a fost copiat mult mai târziu de către culturile ulterioare la nivel global.
Structuri având forma piramidelor au fost descoperite în America de Nord, Centrală şi de Sud; în Estul Europei, în tundra friguroasă din Siberia, în China centrală şi de Nord şi posibil în America.
Piramida de la Polul Sud nu a putut fi confirmată pentru că se află la o adâncime de mai mult de 1,60 km sub gheaţă, iar imaginile cu aceasta sunt controversate.
Acum ceva timp au fost descoperite nişte ruine misterioase, dovezi ale unei culturi necunoscute, pe o insulă din mijlocul Oceanului Pacific, numită Maden. Se pare că printre ruine se găseau şi rămăşiţele unei străvechi piramide.
Partizanii vechiul teritoriu al Lemuriei (cunoscut şi sub numele de MU) au susţinut că ruinele aparţineau acestuia, în timp ce alţii au speculat că ar fi putut fi un avanpost al unei colonii aparţinând Atlantisului.
Un antropolog de la Bishop Museum din Honolulu, Hawaii, care a explorat ruinele în 1924 nu a găsit nici o piramidă. Însă, omul de ştiinţă Kenneth Emory a descoperit dovezi ale unui mic trib polinezian, care s-a stabilit acolo pentru o perioadă scurtă de timp, la un moment dat în secolul al XVI-lea.
În ciuda acestei descoperiri, mai multe dezvăluiri au pornit din micuţa insulă în anii care au urmat.
Cercetătorul Mitch Williamson a săpat mai adânc în mistere. Relatând unele dintre extraordinarele descoperiri ale lui Williamson, Rich Hoffman, explorator şi investigator, scrie: „Există 40 de temple din piatră în insula Malden  care sunt descrise ca având înfăţişări similare clădirilor din Nan Madol din Pohnpei, aflată la aproximativ 5,475 km distanţă. De fapt, există un drum de bazalt până pe fundul Oceanului Pacific care conectează aceste insule la adâncimi de sute de kilometri sub ape.
Deci cultura ar putea avea mai mult de 50 000 de ani, iar toată aceste structuri au fost cândva sub apă, suţinând o civilizaţie care nu întâlnea nici un obstacol în a muta dintr-un loc în altul pietre colosale pentru a construi structuri foarte mari şi complicate despre care nu ştim absolut nimic în afara faptului că cineva le-a construit şi că sunt mai vechi decât istoria biblică. sursa financiarul.ro