Oraşele pierdute

Regiunea Mesopotamiei a fost la vremea sa o adevărată pepinieră de idei şi invenţii, care au contribuit decisiv la progresul umanităţii. Iată câteva dintre motivele care i-au favorizat ascensiunea.

Marile oraşe mesopotamiene se pare că s-au dezvoltat întrucât agricultura putea susţine mult mai mulţi locuitori decât avea nevoie pentru a funcţiona. Deja în jurul anului 7500 î.Hr. sumerienii învăţaseră să adapteze plante şi grâne sălbatice. Iar când fermierii inventivi au început să sape canale pornind de la râu şi să creeze practic primul sistem de irigaţii din istorie, surplusul de hrană a explodat, permiţând oamenilor să se ocupe şi de altceva decât agricultură.

Oraşele mesopotamiene ofereau un sentiment de sigurantă. Câmpiile străbătute de râuri nu furnizau nicio apărare naturală şi se aflau la cheremul jefuitorilor. Prin anul 4000 î.Hr., sumerienii au început să se organizeze într-o formulă cu totul nouă - oraşele-stat. Materialul principal îl reprezenta cărămida din argilă uscată la soare, cu care sumerienii au construit ziduri imense. Cu cât oraşul era mai mare, cu atât cetăţenii se puteau apăra mai bine, graţie avantajelor demografice şi resurselor. Apar astfel “metropolele” antice.

Inventarea scrisului şi a calendarului

S-a elaborat limba scrisă, dar nu de către preoti sau poeţi, ci mai degrabă de către colectorii de taxe. Pe măsură ce oraşele se dezvoltau, era nevoie de evidenţa plăţilor populaţiei, sub formă de taxe. Pe tăbliţele de lut, oficialii au desenat pictograme numeroase, unele înfăţisând porci, capre şi saci de grâu. Prin 3300 î.Hr., sistemul de scriere a ajuns undeva la 700 de caractere, care cu timpul s-au transformat în simboluri pentru sunete. Odată cu inventarea scrisului, cunoştinţele s-au transmis din generaţie în generaţie.

Ce se petrecea în comunitate trebuia măsurat şi cântărit. Comerţul, taxele şi ştiinţele cereau standarde unitare pentru chestiuni precum greutatea, durata, distanţa etc. Pentru a atinge obiectivul, sumerienii au introdus sistemul de măsurare cu 60 de unităţi, pe care noi l-am păstrat până azi, măsurând de pildă ora ca 60 de minute. Pentru a ordona zilele, au împărţit anul în 12 luni, după fazele lunii, punând astfel bazele calendarului.

Primii negustori pe distanţe lungi au pus bazele rutelor comerciale din şi spre Mesopotamia. Chiar dacă oraşele abundau în grâne, existau carenţe extraordinare de materii prime, mai ales metale. Sumerienii au creat asadar drumurile comerciale către Egipt, Afganistan, Anatolia şi Arabia. Negustorii achiziţionau de toate, de la cupru şi aur până la granit şi lemn, plătind în produse agricole.

Legislaţia şi primul imperiu

Regiunea a progresat şi datorită redactării legislaţiei. “Un om care ucide un alt om trebuie el însuşi să moară”, scria în legea regelui Ur-Nammu, în jurul anului 2100 î.Hr. Ur-Nammu domnea în oraşul Ur, care se dezvoltase atât de mult încât era nevoie de reguli standardizate pentru reglementarea comportamentului cetăţenilor. Era primul text judiciar din istorie, redactat pentru ca cetăţenii să nu aibă îndoieli în privinţa pedepselor prevăzute pentru diverse fapte, de la sexul cu sclavii altuia până la omucidere.

Tot pe plaiurile mesopotamiene a apărut primul imperiu, sub sceptrul unui rege nemilos. În nord locuiau akkadienii, care au trăit în pace cu sumerienii cărora încercau să le urmeze progresele, asta până când, în 2350 î.Hr., Sargon I a decis să îşi depăşească statutul de rege între mulţi alţii. Subjugând oraşele din nord, a făurit primul imperiu al lumii. Sursa: historia.ro

În căutarea oraşelor pierdute

27 iunie 2012

Prima pagină, Top CĂLĂTORII, Turism

Să-ţi croieşti drum prin junglă în căutarea oraşelor pierdute a devenit deja o „tehnică” depăşită. Acum, o echipă de la University of Houston a dezvoltat o altă modalitate de a cerceta prin frunzişul dens pentru a găsi semne ale ruinelor ascunse.

Echipa a folosit sistemul de detectare a luminii şi pătrundere în adâncime bazat pe laser (LIDAR) pentru a găsi ruinele acoperite de pădure din estul Houndurasului.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3. Scara de valori a societății romanești 

4. Europa privită din viitor

5. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7. Destinatii uimitoare pe glob

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9. Primarul care nu frură

10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

13. O Nouă Republică

14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

19. Fii propriul tău nutriționist

20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

21. Slăbești daca esti motivat

22. Serbet de ciocolata

23. Set medical Covid necesar acasă

24. Medicament retras - folosit în diabet

25. Brexit-ul - Spaima Europei

26. Virusul Misterios

27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

28. Sistemele solare - apă caldă

29. Economisirea energiei electrice

30.  Hoțul de cărți

31. Aparitia starii de insolventa

32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

33. Microbii din organismul uman

34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici

La Ciudad Blanca

În 1526, conchistadorul  Hernán Cortés a auzit poveşti despre un oraş alb, la Ciudad Blanca, ascuns în pădurile din Hounduras. Exploratorii au cercetat sute de ani pădurea numită La Mosquitia, dar fără a obţine nimic. Sistemul LIDAR ar fi putut descoperi ceea ce generaţiilor de căutători de comori le-a scăpat.

Sistemul a folosit mai mult de patru bilioane de impulsuri laser pentru a localiza La Mosquitia, cea mai extinsă zonă de pustietate din America Centrală. Imaginea arată ceva ce seamănă cu o curte centrală înconjurată de edificii.

Nimeni nu s-a aventurat în acea zonă pentru a confirma observaţiile. Şi dacă acesta chiar este legendarul oraş, nimeni nu ştie nimic altceva despre misterioasa structură, decât că… există.

Aşa că se pare că zilele lui Indiana Jones nu s-au terminat încă. Mai este încă de lucru pentru cei care vor să plece în căutarea oraşelor pierdute. Iar de-a lungul istoriei, arheologii, exploratorii şi hoţii au cutreierat prin sălbăticie, cu o dorinţă nestăpânită de a le da de urmă. Vezi Sursa Aici

Copán

Pe cealaltă parte a Houndurasului, din ruinele descoperite recent, s-a desprins ideea că maiaşii au construit Copán, un oraş pe care unii oameni îl numeau Athens of Mesoamerica, pentru spelndidele sculpturi.

După 2000 de ani de ocupaţie, structura politică a oraşului s-a prăbuşit, în anii 800 î. Hr., posibil datorită suprapopulării şi a colapsului mediului ambiant. Mostrele analizate  arată că fermele din jurul oraşului au alunecat, sfârşind în râpele ce înconjurau oraşul. Astfel, coastele au devenit dezgolite şi vulnerabile eroziunii şi alunecărilor de teren.

Zona nu a fost niciodată complet abandonată, dar multe dintre statuile fin sculptate au căzut şi au fost îngropate în sedimentele din râul învecinat. Unele dintre acestea au acum cicatrice în zonele în care au fost răzuite de plugurile localnicilor care au continuat să lucreze pământul.

Alte pietre sculptate din regiune au fost refolosite ca materiale de construcţie pentru casele fermierilor locali.

Fosta frumuseţe a oraşului a fost uitată cu desăvârşire după cucerirea spaniolă. Câţiva exploratori au răspândit, în sec.  al XIX-lea, poveşti despre complexele opere de artă, printre care şi scriitorul şi diplomatul John Lloyd Stephens şi ilustratorul Frederick Catherwood. Cartea lor “Incidents of Travel in Central America, Chiapas and Yucatán” a ajutat la popularizarea ruinelor şi la transformarea lor într-o destinaţie turistică globală.

În timp ce explora regiunea, Stephens se pare că a cumpărat ruinele din Copán pentru 50 de dolari, deşi nu şi-a fructificat niciodată investiţia.