Divinitati maiase, aztece si incase
Numarandu-se printre vechile popoare ale Americii, maiasii, aztecii si incasii au lasat monumente uimitoare. In afara de cateva carti redactate in vremea cuceritorilor spanioli, nu exista nici un text care sa le povesteasca istoria. Dar stelele, basoreliefurile gravate, sculpturile, frescele si templele sunt vestigii arheologice esentiale pentru a-i putea cunoaste.
Mayasii si zeii lor
Maiasii traiau pe teritoriile care, astazi, corespund unei parti a Guatemalei si Mexicului. Civilizatia lor, foarte veche, s-a dezvoltat, mai ales, intre secolele al III-lea si al X-lea si s-a intins, prin invingatorii lor tolteci pana in secolul al XV-lea.
In timpul Vechiului Imperiu – din secolul al III-lea pana in secolul al X-lea – maiasii au construit mari centre religioase. In jurul marilor piete se inalta piramide, temple si palate. Acolo, in acele cetati preotii elaboreaza scrierile lor si calendarul.Credinciosii se aduna tot acolo pentru a-si slavii zeii. Unii dintre ei sunt binevoitori, altii rauvoitori:
Hunabku, “zeul unic”, este tatal tuturor zeilor.
Itzamna, stapanul cerului, este zeul principal al preotilor.
Ixchel, este sotia lui Itzamna, zeita mama.
Chaak, zeul ploii (care face atat de bine porumbului), este cel mai popular dintre zei.
Yumkaax este zeul porumbului.
Ahpuch este zeul mortii.
Aztecii. Divinitatile aztece
Aztecii veniti din platourile nord-vestului mexican, si-au instalat capitala Tenochtitlan, in 1325-1345, intr-o laguna mlastinoasa, chiar in inima vaii inalte a fluviului Mexico. Ultimul lor imparat, Moctezuma al II-lea, a domnit intre 1502-1520. Imperiul lui a fost distrus in 1521 de cuceritoii spanioli.
Incepand cu secolul al XIII-lea, aztecii au cucerit un vast imperiu unde traiau comunitati taranesti. Modelul lor de referinta era poporul razboinicilor tolteci. Ca si ei, vor dezvolta o civilizatie a razboiului. Zeii lor vor fi imprumutati popoarelor pe care le supun si chiar trecutului acestora. Printre ei se numara:
Quetzacoatl si Tezcatlipoca.
Huitzilopochtli, zeul Soare si zeul razboiului.
Ometeotl, zeu suprem, care nu trebuie reprezentat.
Tlaloc, zeul ploii, al trasnetului si al vegetatiei.
Chicomecoatl, zeita porumbului.
Xipe Totec, zeul vegetatiei de primavara.
Tonacacihuatl, zeita mama.
Capitala azteca.
Protejat de apele care il inconjoara, Teotihuacan este un centru cultural si religios. In scoli tinerii preoti invata scrisul, matematica, astronomia, medicina. Ei vor prezida mai tarziu sarbatorile si sacrificiile oferite zeilor. Marea piramida poarta in varf templele lui Tlaloc, zeul trasnetului si al ploii, si al batranului zeu Huitzilopochtli. De cealalta parte se inalta piramida circulara a Lunii. Mai departe, terenurile de joc penrtu pelota, palatele si locurile unde, in zilele de targ, domneste o mare animatie.
Incasii au fondat un imperiu care se intindea la apogeul sau (1438-1532) din Quito (Ecuador) pana la Valparaiso (Chile), adica peste actualul Peru.
In jurul anului 1200, Manco Kapak, primul inca, are revelatia zeului soare. Incepand cu acea zi, sefii incasi isi vor spune “fiii Soarelui”. De acum inainte, in regatul incas, domneste un zeu. Religia devine religie de stat. In Cuzco, capitala, statuile zeilor popoarelor cucerite sunt venerate ca niste idoli inferiori. Zeii oficiali sunt:
Inki, zeul-soare, stramosul familiilor imparatilor.
Viracocha, “zeul” slavit incepand cu domnia lui Pachacutec (1438-1471).
Toltecii
Incepand cu secolul al X-lea, poporul toltec capata importanta. In tinuturile maia, el participa la construirea Noului Imperiu si se instaleaza in orasele Chichen Itza si Uxmal. Aztecii vor fi foarte impresionati de realizari si se vor inspira din clutura lor. Acest popor razboinic si crud se afla la originea sacrificiilor umane religioase, practicate de maiasi si azteci.
“Oglinda Fumeganda” sau Tezcatlipoca este zeul toltec al noptii, al cerului noptii si al soarelui ascuns, al frigului, al iernii si al mortii. Totodata, zeu la razboiului, ii protejeaza pe tinerii razboinici care apartineau ordinelor militare “vulturii” si “jaguarii”.
“Sarpele cu pene” sau Quetzalcoatl este zeul Lumini si al Soarelui. Marii preoti ii poarta numele. Toltecii spun ca, invins de Tezcatlipoca, el trebuie sa se intoarca intr-o zi pentru a domni peste un regat fericit. De asemenea, vor fi numerosi cei care ii vor prinde pe cuceritorii spanioli pentru a-i trimite lui Quetzalcoatl.
Jocurile si sacrificiile umane
La maiasii Noului Imperiu si aztecii din Teotihuacan, jocul de pelota si sacrificiile omenesti sunt necesare pentru supravietuirea popoarelor lor. Pentru ca soarele sa rasara in fiecare dimineata, trebuia ca el sa primeasca energie. Asa ca, aztecii plecau in mod regulat la razboi, pentru a face prizonieri pe care sa-i sacrifice. Acestia mureau strapunsi de sageti, arsi, cu capul taiat sau cu inima smulsa... Unele ceremonii erau grandioase. Cortegiul care insotea victimele urca incet treptele inguste ale piramidei. Odata infaptuit sacrificiul, trupurile erau aruncate la picioarele monumentului, spre multime... Astrul zilei si cel al noptii nu se vor opri din cursa lor indispensabila vietii.
Bibliografie: MEMO Enciclopedie – Larousse pentru tineret, ed. Aquila, 1993
Istoria incasa incepe in jurul anului 1100, cand cateva triburi au coborat din munti si s-au stabilit in Cuzco. In perioada 1438 - 1532, ei au fondat cel mai mare imperiu al perioadei pre-hispanice.
Origini
Legendele povestesc despre inceputurile obscure ale incasilor. Conform acestor relatari, patru frati au format familia Inca.Arheologii inca nu sunt cu totii de acord, dar se pare ca incasii veneau din regiunile aride, muntoase, situate in partea centrala a Anzilor. Din motive inca necunoscute, ei au plecat din locurile lor de bastina, cautand un loc nou unde sa se stabileasca. Sosind in Cuzco in jurul anului 1100, au decis sa ramana aici, in primul rand pentru ca au gasit un teren bun, arabil, precum si pentru protectia pe care muntii le-o ofereau in fata potentialilor inamici. Cuzco este o vale andina bogata, situata la confluenta a doua riuri: Huantanay si Tullumayo, inconjurata de munti care ajung pana la 3000 m inaltime. Pentru a se stabili in Cuzco, incasii i-au cucerit pe cei care traiau deja in regiune. Aceasta populatie vorbea probabil limba Aymará. Cercetatorii spun ca incasii s-au aliat cu lorzii din regiunea Titicaca, apoi au mentinut legaturi economice puternice cu acestia. Mitologia incasa atribuie fondarea orasului Cuzco lui Manco Capac, pe care il considera un erou si totodata un zeu. El a fost primul Inca, nume dat ulterior tuturor regilor. Manco Capac a stabilit primele reguli pentru organizarea societatii, care a fost la inceput un stat mic, fara putere. O serie de regi legendari incepe o data cu succesorul lui Manco Cápac, Sinchi Roca, al carui nume inseamna "razboinicul erou". Acesti regi au fortificat asezarea Cuzco si au dominat regiunea pana la Lacul Titicaca.
Imperiul
Incasii au fondat cel mai mare imperiu al Americilor din perioada pre-hispanica. Teritoriul imperiului era locuit de 15-30 milioane oameni.Incasii isi numeau imperiul Tahuantinsuyo, care inseamna "cele patru colturi ale lumii". Era impartit in patru parti care, la randul lor, erau impartite in provincii. Conducatorul imperiului era Inca, iar regiunile cucerite erau conduse de curacas sau guvernatori provinciali. Istoria imperiului incepe in 1438, cu Pachacútec. Acest rege, al carui nume inseamna "transformatorul lumii" se pare ca a fost un general care a avut noroc in razboiul impotriva populatiei Chancas, triburi feroce din nord, care au atacat Cuzco si au fost la un pas de a-l distruge complet. Dupa victoria sa, Pachacútec a fost numit Inca si a lansat o serie de expeditii militare in nord, ajungand pana pe teritoriul de astazi al Ecuadorului. Mai tarziu, i-a cedat operatiunile militare fiului sau Túpac, iar el s-a ocupat de organizarea teritoriilor care formau imperiul, si anume incepand prin a da ordinul de a confectiona o harta a acestuia din lut. Pachacútec a avut ideea de a integra populatiile cucerite in Imperiu, fara a-i trata ca pe niste supusi.
El a combinat un sistem de impozite in functie de productie si distributie. De asemenea, a introdus un sistem de reglare a muncilor agricole, specificand anotimpurile potrivite pentru insamantat, si recoltat. In acest scop, el a poruncit sa fie ridicate coloane pe tot teritoriul Imperiului, pentru a indica pozitia exacta a soarelui si a stelelor. Pachacútec a murit in 1471, iar fiul sau Túpac Yupanqui a mostenit tronul.
Ascensiune si decadere
Imperiul Incas a atins cea mai mare intindere in perioada 1471-1532, incluzand teritoriile unde astazi se afla sudul Columbiei, tot Ecuadorul, Peru, Bolivia si partea de nord din Chile si Argentina.
Inca Túpac Yupanqui a condus imperiul din 1471 pana in 1493. Acest mare cuceritor a extins granita de sud a imperiului, coborand pana in nordul Chile si pe coasta, cucerind si puternicul regat Chimú. Pentru a-i infrange, el a trebuit sa distruga apeductele care le aduceau apa potabila din munti.
Totusi, acest Inca nu a reusit sa cucereasca si jungla amazoniana. Pentru a impiedica o posibila invazie, el a cerut sa se construiasca fortificatii in defileurile din munti care duc spre aceasta regiune.
Túpac Yupanqui a murit in 1493, in urma luptei dintre sotiile sale, caci fiecare dintre ele isi dorea ca fiul ei sa fie urmas la tron. Una dintre sotii l-a otravit pe Túpac Yupanqui, declansand astfel un razboi civil si toate complicatiile care au decurs de aici. In final, Huayna Cápac a castigat puterea. El era fiul pe care Inca il desemnase ca mostenitor inainte de a muri. Astfel a inceput perioada in care Imperiul Tahuantinsuyo, a atins cea mai mare intindere, dar care a generat si prabusirea sa, in final.
Huayna Cápac era in plina campanie de cucerire cand s-a imbolnavit brusc si a murit in 1527. El apucase mai intai, ca masura de precautie, sa il desemneze pe fiul care urma sa mosteneasca tronul, insa acesta a murit si el.
Doi frati au fost propusi ca succesori, Huáscar, iubit de aristocratia din Cuzco, si Atahualpa, sustinut de armata. Ca urmare, a izbucnit un razboi civil, intre 1528 si 1532, declansand cel mai cumplit macel din istoria Imperiului. In final, Huáscar a fost infrant si asasinat. Cat despre Atahualpa, el a fost capturat de spanioli, care s-au aliat cu inamicii incasilor pentru a-i putea cuceri.
Imperiul Inca, vast imperiu in
Muntii Anzi din America de Sud, creat de catre incasi, un popor bastinas
american, in secolul al XV-lea si cucerit de catre spanioli in secolul al
XVI-lea. Incasii au construit o bogata si complexa civilizatie care a stapanit
peste noua milioane de oameni. Sistemul incas de guvernare era unul dintre cele
mai complexe organizatii politice dintre toate popoarele americii. Cu toate ca
incasii s-au lipsit de un limbaj scris si de faptul ca nu cunosteau roata si
bronzul, ei au realizat inovatii de inginerie fara seaman in alte parti ale
americii, intrecandu-le pana si pe cele europene. Au construit structuri de
piatra imense, au construit drumuri si poduri suspendate pentru a putea
traversa vaile inguste si abrupte ale muntilor Anzi. Incasii au cucerit un mare
numar de oameni din vecinatati. In timpul in care imperiul a ajus la apogeul
dezvoltarii sale, avea o suprafata mai mare de 906.000 km patrati. Acest
teritoriu a fost centralizat pe culmile Anzilor, insa s-a extins pana spre
Pacific si bazinul Amazonului. Centrul politic al imperiului era situat in Peru
de astazi si cuprindea parti din: ecuadorul de azi, Bolivia, nordul Chile, si
nord-vestul Argentinei. Teritorul includea platouri inalte cu iarba, jungle,
deserturi si vai fertile pe marginea raurilor.
Originea incasilor
Oamenii,
cunoscuti mai tarziu ca incasi, erau organizati la inceput intr-un mic grup
razboinic care vorbea limba "Quechuana" si traiau langa lacul
Titicaca in sud-estul Perului, in secolul XII-XIII. Conform legendei incase,
primul imparat incas, Manco Capac, impreuna cu trei frati si patru surori au
iesit din pamant, din pesteri. In jurul anului 1200, Manco Capac conducea zece ayllus, sau clanuri, de la lacul
Titicaca nord catre valea fertila din Cusco. Incasii au cucerit valea si au
supus poporul. Au intemeiat orasul Cusco, capitala lor. Manco Capac s-a
casatorit cu una din surorile sale pentru a stabili dinastia regala. El si
succesorii sai au marit puterea imperiului prin casatorii, aliante si cucerirea
popoarelor vecine. In timpul domniei lui Viracocha Inca, al optalea imparat,
incasii stapaneau un teritoriu de 40km in jurul orasului Cusco. Incasii si-au
extins simtitor teritoriile dupa cucerirea Chancasilor, sub domnia fiului lui
Virachocha, Pachacuti Inca Yupanqui. El a reorganizat sistemul Inca social si
politic. Impreuna cu fiul sau, Topa Inca Yupanqui, a extins Imperiul de la
nordul Ecuadorului de astazi pana in centrul Chilelui. Acesti conducatori au
adus civilizatia incasa la apogeul dezvoltarii, au transformat capitala Cusco
intr-un centru incas de societate si guvern, au dezvoltat o religie de stat si
au instaurat un sistem administrativ pentru a putea controla largile vai si
numerosii supusi.
Civilizatia Inca - Organizarea politica
Societatea incasilor a fost organizata strict,
de la imparat si familia regala la simplii tarani si oameni de rand. Imparatul
era considerat descendent al zeului soarelui, Inti, si conducea ca autoritate
divina. Toata puterea statea in mainile sale. Numai influenta obiceiurilor si
frica de revolta contracarau puterea imparatului. Imparatul alegea pe cei mai
importanti administratori dintre fiii sai. Urmatoara clasa sociala dupa imparat
era aristrocratia, care cuprindea descendenti si rude ale imparatilor. Acestia
detineau cele mai importante posturi din: guvernare, religie si armata. Nobilii
dintre popoarele cucerite faceau si ei parte din aristocratie si erau
considerati "Incasi adoptati". Din motive administrative, imperiul a
fost impartit in mai multe organizatii, cunoscute ca: "Cele patru suyus
(sfert) ale lumii", cu capitala Cusco in centru. Incasii si-au numit
imperiul "Tahuatinsuyu", care insemna "Taramul celor patru
sferturi". Un suyu, Antisuyu se intindea la est de Cusco si continea vai
adanci, acoperite cu paduri, care se prelungeau pana la junglele bazinului
Amazon. Unele grupuri de indieni din aceasta regiune, nefiind impacate cu
incasii dupa ce fura cucerite, continuau sa-i atace pe incasi. Contisuyu
continea toate pamanturile de la vest de Cusco, pana la Arequipa. Collasuyu era
cea mai mare parte. Era situat la sud de Cusco si continea lacul Titicaca si
regiunile din Bolivia, Chile si Argentina. Chincosuyu continea toate
pamanturile ramase din nord de Cusco. Mai tarziu, incasii au impartit fiecare
parte in unitati mai mici, progresive, fiecare cu oficiali care supravegheau
activitatile locuitorilor acestor unitati. Fiecarui guvernator ii serveau inca
zece guvernatori districti, fiecare dominand peste un district de zece mii de
tarani. Alt oficial, conducatorul unui sat mare care domnea peste o suprafata
mai mica, care continea aproximativ 1000 de tarani. La cel mai jos nivel de
organizare, un oficial supraveghea un grup de zece tarani. In total, pentru
fiecare zece mii de tarani erau 1331 de oficiali. Problemele de stat ale incasilor erau
bine controlate. Intregi populatii locale erau cateodata mutatein alte
comunitati. Deseori, grupurile erau stabilite in locuri unde era nevoie de
oameni pentru agricultura si minerit. Uneori, stabilirile reau motivete de
catre stat. Plasarea vorbitorilor de Quechuana in zonele noi cucerite,
dezvantaja abilitatea grupurilor locale de a se uni impotriva incasilor. Aceste
restabiliri usurau modul de a raspandi ideile si cultra incasilor si mai ales
uniunia imperiului. Ca sa se poata dascurca cu aceste probleme, guvernantii
pastrau date stricte in legatura cu numarul populatiei, aurului, pamanturilor,
recoltelor si proiectele imperiului. Cum incasii nu cunosteau scrisul, ei
pastrau aceste date cu ajutorul quipului- o serie de fire inodate agtate la
numite intervale pe un alt fir lung. Prin varietatea culorilor, tipurile de
fire care le foloseau si spatiul dintre fire si noduri ei inregistrau datele.
Dupa cucerirea lor de catre spanioli, incasii si-au pierdut abilitatea de a
citi quipusuri.
Cladiri publice
Cladirile
publice ale incasilor au fost construite datorita unei taxe numita mit’a.
aceasta taxa constituia ca marea majoritate a incasilor sa munceasca pentru
construirea cladirilor publice in timpul unei parti a anului. Taxa muncii a
suportat constructii de scara mare, care necesitau un mare efort de munca,
cladiri cum ar fi: forturile, drumurile sau podurile. Construirea drumurilor
era importanta pentru stabilirea cominicatilor prin tot imperiul. Imparatii
incasilor au construit o retea de drumuri pavate cu piatra pe o distanta de
16000km. Alergatori antrenati duceau
mesajele, lucrand ca stafete, alergand o distanta de
400km pe zi. Pentru a traversa apele adanci ale raurilor, incasii au construit
poduri suspendate cu franghii, care uneori chiar depaseau 100 de metri in
lungime. Pentru a creste productia agriculturii, s-au construit terase de
piatra in trepte, pe ingustele si dificilele vai ale Anzilor. Alte
impresionante cladiri ale incasilor sunt maretele temple si palate, cum ar fi
Templul Soarelui din orasul Cusco, care era aproape complet din aur.
Societatea
Baza
societatii incase era ayllu-ul, un
fel de clan format din mai multe familii
care traiau impreuna, pe o suprafata limitata, si care isi imparteau pamantul,
animalele si recoltele. Ayllu-ul varia in marime, de la simple ferme de tarani,
la orase mari. Toata lumea apartinuea unui
ayllu. Daca cineva se nastea intr-un ayllu, acolo murea. Daca un barbat
dintr-un ayllu nu era casatorit pana la varsta de 20 de ani, conducatorul
ayllu-ului ii alegea o sotie. Cei mai multi dintre incasi erau fermieri care
lucrau pamantul. Imparatul era stapanul tuturor teritoriilor din imperiu. El
conducea si repartiza ayllu-urile astfel incat o familie avea o ferma. Viata de
zi de zi a incasilor varia in functie de clasa sociala. Imparatul locuia
intr-un superb palat de aur si argint. Desi paturile sale erau create din blana
fina, el dormea pe podea, ca si oricare alt servitor sau supus de-al sau. Cu
toate ca avea mai multe sotii, ca sotie oficiala era recunoscuta sora sa.
Familia regala si nobilii erau scutiti de impozite si aveau numeroase
privilegii. Insa, viata taranilor era total diferita de cea imparatului si de
cea a nobililor. Dupa ce, la micul dejun bea o bautura specifica icasilor, chicha, un fel de bere facuta din grau
fermentat, toata familia lucra pana la amiaza pe camp. Taranii, si incasii care
nu erau nobili, aveau dreprul la o singura sotie. Imbracamintea incasilor era
foarte modesta, hainele imparatului nu erau foarte diferite fata de hainele
taranilor simpli.
Relgia
Dumnezeul suprem al
incasilor era Virachocha, dar ei venerau si zeul soarelui, Inti. Incasii mai
credeau ca unele locuri si obiecte sunt sfinte, numindu-le haucas. Un huaca putea fi un mare templu construit de oameni, un
obiect gasit in natura: undeal, etc.
Incasii
mai credeau si zintr-o a doua viata si venerau spiritele stramosilor lor.
Trupurile si mormintele mortilor erau tratate ca haucas. Dupa moartea unui
incas familia sa mergea la inmormantare timp de opt zile si trebuiau sa poarte
haine negre timp de un an, iar femeile trebuiau sa-si taie in fiecare dimineata
cate o suvita de par. La unele sarbatori mai importante, sau la evenimente mai
importante se sacrificau animale si oameni.
Cucerirea de catre
spanioli
In jurul
anului 1493, in timpul cand Imperiul Inca era la apogeul dezvoltarii sale,
spaniolii apareau pe coastele Americii de Sud. La sfarsitul unui razboi civil
din imperiu, in anul 1532, spaniolul Francisco Pitzarro, a organizat o
expeditie impotriva imperiului. Profitand de faptul ca tocmai se terminase un
crunt razboi civil si de faptul ca incasii nu cunosteau caii, cu numai 180 de
oameni, el reuseste sa rapeasca regele Atahualpa, si sa nimiceasca garda sa
personala, si alti oameni nevinovati, in total aproximativ 10.000 de oameni.
Incasii incearaca sa-si rascumpere imparatul, insa, cu tot aurul si bogatiile
oferite spaniolilor, nu reusesc. In final, spaniolul, primind intariri si
rapind si pe principalul general al armatei, reuseste sa cucereasca capitala
si, odata cu ea, aproape tot imperiul. Insa, el nu reuseste sa gaseasca unul
dintre cele mai stralucite si bogate orase ale incasilor, Machu Picchu. Astazi,
mai mult de 8 milioane de descendenti ai imperiului, se gasesc pe fostile
teritorii ale marelui imperiu.
