Obiecte care nu-şi găsesc locul în timp: Un disc antic, imposibil de creat în prezent, descrie evoluţia unui ovul fecundat

Artefacte din lidit descoperite în Columbia. (Projectavalon.)

Poze pe pagina originală a articolului de pe Epoch Times România.

Vezi și

Pe verso, se pot găsi mai multe reprezentări ale unor fetuşi care evoluează, surprinşi în etape diferite, până la stadiul în care este format fătul. La mijlocul discului se poate vedea un bărbat şi o femeie iar în continuarea ciclului se poate vedea un bărbat, o femeie şi un copil.

Totuşi, discul nu a fost singurul artefact deosebit din liditdescoperit de cercetători. Un cuţit considerat din acelaşi set cu discul, are un design destul de neobişnuit la prima vedere. Mânerul acestuia este modelat în forma unui cap de femeie, cu copil şi conţine desenul unui cordon ombilical înfăşurat pe gâtul copilului.

Asta înseamnă că acest cuţit era folosit pentru a tăia cordonul ombilical, salvând viaţa copilului, a precizat Dona.

Instrumentele au o suprafaţă foarte fină, iar modul acestora de folosire pare mai avansat decât al uneltelor moderne. O altă relicvă deţinută de Gutierrez se crede că ar fi fost folosită pentru a ajuta la naştere în cazul unor complicaţii.

”Poţi folosi instrumentul numai cu degetele - aşa că nu ai de ce să foloseşti forţa. Asta înseamnă că dacă ajuţi un copil să părăsească burta mamei, folosirea acestui instrument este mult mai sigură decât a instrumentelor folosite în zilele noastre - forcepsul modern poate vătăma capul copilului”, a explicat Dona.

Totuşi, multe instrumente din colecţia profesorului Gutierrez nu se ştie la ce folosesc.

Atunci când am făcut cercetările asupra materialului în Viena, unele dintre cele mai experimentate persoane din lume au venit să verifice aceste relicve. În primul rând, fiecare obiect este făcut din lidit, a adăugat Dona.

"Nu poţi spune cum au fost făcute, sau cine le-a făcut. Singurul lucru pe care pot să-l spun cu siguranţă... este că din acelaşi material, în zilele noastre, noi nu putem să facem aceste instrumente" spune Dona citându-i pe experţii care au studiat obiectele în Viena.

Relicve ce nu-şi găsesc locul în timp: un vas ar fi vechi de 500 de milioane de ani

Obiecte care nu-şi găsesc locul în timp: Un disc antic, imposibil de creat în prezent, descrie evoluţia unui ovul fecundat

Oopart este un termen ce reprezintă relicve care nu pot fi identificate: zeci de obiecte preistorice descoperite peste tot prin lume, a căror creare implică un nivel avansat al tehnologiei, nepotrivit cu momentul în care se crede că au fost realizate.
Profesorul Jaime Gutierrez a colecţionat o serie de artefacte cu o vechime estimată la cel puţin 6.000 de ani de pe teritoriul Columbiei despre care se crede că au fost create în timpurile preistorice. Relicvele sunt create dintr-un material la fel de dur ca granitul, lidit, însă mult mai greu de prelucrat chiar şi cu tehnologia modernă, conform Project avalon.
Cea mai importantă piesă din colecţia acestuia este aşa numitul Disc Genetic. Este un disc creat din lidit, o piatră cu o duritate foarte mare, care nu se poate găsi decât în cantităţi mici. Crearea instrumentelor cu asemenea precizie ar fi imposibilă în zilele noastre, spune Klaus Dona, un arheolog german.
Discul are un diametru de 27 de centimetri iar pe feţele sale se poate observa un proces natural pe care oamenii din perioada modernă l-au studiat abia recent, prin microscop.
De exemplu, una din feţele ”discului genetic” descrie, începând din partea stângă, un ovul uman fecundat şi unul simplu. În partea dreaptă, discul înfăţişează câţiva spermatozoizi şi câteva reprezentări pe care nu le putem explica prea bine, a adăugat Dona.
Pe verso, se pot găsi mai multe reprezentări ale unor fetuşi care evoluează, surprinşi în etape diferite, până la stadiul în care este format fătul. La mijlocul discului se poate vedea un bărbat şi o femeie iar în continuarea ciclului se poate vedea un bărbat, o femeie şi un copil.
Totuşi, discul nu a fost singurul artefact deosebit din lidit descoperit de cercetători. Un cuţit considerat din acelaşi set cu discul, are un design destul de neobişnuit la prima vedere. Mânerul acestuia este modelat în forma unui cap de femeie, cu copil şi conţine desenul unui cordon ombilical înfăşurat pe gâtul copilului.
http://epochtimes-romania.com/news/obiecte-care-nu-si-gasesc-locul-in-timp-un-disc-antic-imposibil-de-creat-in-prezent-descrie-evolutia-unui-ovul-fecundat---216188

Troia

Copán a intrat treptat în anonimitate, dar alte oraşe pierdute au suferit morţi violente. Poetul orb Homer a spus povestea Troiei, măreţul oraş-stat culcat la pământ când Menelaus, regele Spartei miceniene, a căutat răzbunare.

Menelaus a creat coaliţia grecilor împotriva lui Paris, prinţul troiam care a răpit-o pe Elena (frumoasa soţie a lui Menelaus). La sfârşitul poveştii lui Homer, grecii se ascund într-un cal de lemn şi distrug Troia, iar Elena este trimisă pe o corabie în Grecia.

Vechile poveşti ale lui Homer nu au fost nimic mai mult decât nişte legende până în 1865, când arheologul englez Frank Calvert a plecat pe drumul vechilor indicii până în Hisarlik, Turcia.

El a săpat câteva şanţuri şi a descoperit artefacte care l-au convins că era pe urmele eroilor lui Homer. Descoperirile iniţiale al lui Calvert şi-au pierdut curând din relevanţă, când a făcut echipă cu impetuosul arheolog amator german Heinrich Schliemann.

Schliemann a căutat printre artefacte şi sedimente din aşezări mai târzii, cu o îndemânare şi o repeziciune care l-au lăsat fără cuvinte pe Calvert. El chiar a încercat să readucă în actualitate frumuseţea Elenei din Troia, îmbrăcând-o pe tânăra lui soţie în aur şi bijuterii descoperite la site. Dar cu toată lipsa lui de consideraţie, Schliemann a găsit suficiente dovezi pentru a convinge lumea că Troia a fost găsită.

Studii şi excavaţii arheologice mai recente au confirmat că situl este la fel de probabil să fi fost vechiul câmp de bătălie unde Ahile a fost rănit la călcâi, Odiseu şi-a pierdut calea, iar Hector a aflat că un car de luptă poate impune rezistenţă.

Vezi și

Knossos

Homer nu a fost singurul grec cu poveşti despre oraşele pierdute. În 360 î.Hr., Platon a scris despre Atlantis. Filosoful spune că, în ciudat faptului că Atlantis a cucerit numeroase pământuri, el a fost ruinat într-o singură zi şi noapte.

Nimeni nu a dovedit dacă Atlantis a existat sau nu, sau cărei civilizaţii a aparţinut. Unul dintre principalii competitori a fost civilizaţia Minoan din Creta, care a fost distrusă într-o sigură zi dezastruoasă. Minoanii, numiţi după regele lor Minos, au condus în zona mediteraneană, în timpul Epocii de Bronz. Dar în al doilea mileniu î.Hr. un vulcan din insula apropiată Santorini a dezlănţuit una dintre cele mai puternice erupţii din istorie. Suflul erupţiei şi valurile de lavă au demolat capitala Knossos şi au inundat fermele de pe insulă.

Minoanii nu şi-au mai revenit niciodată, dar memoria lor a persistat în regiune. Romanii şi-au amintit insula drept casa lui Minos şi au fabricat monede ce îl înfăţişau pe Minotaur, mitologica creatură jumătate om, jumătate taur, care l-a urmărit pe Theseus în labirintul lui Minos.

Până în vremurile moderne şi civilizaţia s-a pierdut în labirintul timpului, până când Arthur Evans, jurnalist şi cărturar englez a apărut în scenă la începutul anilor 1900. Înainte de a putea începe să sape, Evans a trebuit să ajute la restabilirea păcii între populaţile musulmane şi creştine din Creta, în timp ce insula se lupta pentru a obţine independenţa faţă de Imperiul Otoman. Evans şi-a folosit influenţa ca jurnalist pentru a critica făţiş masacrele pe care fiecare parte le săvârşea şi a determinat Imperiul Britanic să intervină pentru a stabili ordinea.

Odată ce vărsarea de sânge s-a încheiat, muncitorii lui Evans au dezvelit o amănunţită reţea de camere de lucru, apartamente de locuit, spaţii de depozitare şi centre administrative. Complexul este înfrumuseţat cu excepţionale fresce colorate. Şcoala Britanică din Atena oferă un tur virtual al sitului.

marți, 22 aprilie 2014

Relicve ce nu-şi găsesc locul în timp: un vas ar fi vechi de 500 de milioane de ani

miercuri, 18 iulie 2012