Se afișează postările cu eticheta civilizatii. Afișați toate postările

duminică, 2 septembrie 2012

"MONSTRUL" din Hawaii

"MONSTRUL" din Hawaii care s-a trezit la viaţă. Râurile de lavă au carbonizat tot ce le-a stat în cale

Foto: www.pbs.org

Imagini desprinse parcă din zona crepusculară au fost surprinse în Hawaii, unde un vulcani din lume s-a trezit din nou la viaţă.

Râuri de lavă incadescentă au acoperit kilometri întregi de teren şi au carbonizat pădurile.

În ultimii 30 de ani, gospodăriile din regiune au fost distruse, una câte una.

Din 2008, o singură casă a rămas în picioare. Zilele trecute, lava a transformat-o în scrum în timp ce proprietarul ei a fost salvat cu un elicopter.

Parcul Vulcanic Național din Hawaii

Eroziune vulcanicǎ cauzatǎ de lava care s-a deversat în ocean

Parcul Vulcanic Național din Hawai înființat în 1916, este un parc național din SUA localizat in insula Hawai'i. Este rezultatul a sute de mii de ani de vulcanism, migrație si evoluție - procese ce au luat o mică parte de mare și au acoperit-o cu ecosisteme unice și complexe, cu o cultura distinctă. Parcul cuprinde diverse ecosisteme ce variază de la nivelul mării pînă în cel mai mare punct de uscat, vîrful vulcanului Mauna Loa(4.170m).Kilauea, unul dintre cei mai activi vulcani ai lumii, oferă savanților date importante despre nașterea insulelor hawaiene, și vizitatorilor priveliști vulcanice dramatice. Parcul se întinde pe o suprafața de 1348km2.

Peste jumatate din parc este salbatic si pune la dispozitia vizitatorilor plimbari neobisnuite si posibilitati de camping. In recunoasterea valorilor naturale remarcabile Parcul National al vulcanilor din Hawaii a fost desemnat rezervatie internationala a biosferei in 1980 si un loc de mostenire mondiala in 1987.

Activitatea vulcanica generata in Parcul National al vulcanilor din Hawaii a ajutat la crearea orasului Kalapana(acum acoperit de lava de la eruptiile recente), si alte plaje cu nisip negru.

In limitele parcului se afla Tubul de Lava Thurston, un tub de lava de aproximativ 540 de ani cu o scurta poteca ce il strabate, Observatorul Vulcanilor, si museul Jaggar.

Exista o fasie nedezvoltata a tunelului de lava care se intinde pe inca 330m peste zona formata ce se termina in dealuri.Desi este ingradita pentru a tine la distanta vizitatorii nedoriti, fasia usor de traversat este deschisa publicului, accesul facandu-se printr-o usa din gard. Vizitatorii, pe fasia neformata ar trebui sa aiba grija la coborarea pe podeaua tubului din cauza terenului accidentat. Odata trecut de intrare, restul terenului este plan.

Istorie

Kilauea si craterul sau Halema'uma'u au fost initial considerate casa sacra a lui Pele de aceea poporul hawaian vizita craterul pentru a oferi daruri zeitatii. Primi vizitatori veniti din vest in acest loc, misionarii englezi au ajuns in Kilauea in 1823. Ellis a scris despre reactia sa la prima vedere a vulcanului care erupea: "Un spectacol sublim si chiar terifiant se prezenta in fata ochilor nostri. Ne-am oprit si am tremurat.Uimirea si teama ne-a facut pentru cateva momente sa ramanem muti,si,ca niste statui,am ramas ficsi cu ochii tintuiti in abisul de dedesubt". Lorrin A. Thurston, nepotul respectatului american a fost unul dintre cei care au stat la baza infiintarii parcului in 1916.

Evenimente anterioare

Pe 19 martie 2008, a existat o mica explozie în craterul Halema'uma'u, primul eveniment exploziv din anul 1924 si prima eruptie din Kilauea Caldera incepând din septembrie 1982. Resturi de la explozie a fost imprastiate pe o suprafata de 74 de acri. O cantitate mica de cenusa a fost de asemenea raportata intr-o comunitate din apropiere. Explozia a acoperit o parte din Crater Rim Drive si a deteriorat privelistea asupra Halema'uma'u. Explozia nu a eliberat lava, fapt ce sugereaza cercetatorilor ca a fost declansata de surse hidrotermale sau gaze.

Evenimentul exploziei a urmat deschiderii unui mare orificiu pentru dioxidul de sulf, nivelul dioxidul de carbon crescand astfel considerabil nivelul emis de craterul Halema'uma'u. Cresterea mare in concentratia de dioxid de sulf a dus la inchiderea craterului Rim Drive intre tabara militara Kilauea la sud/sudest de drumul Chain of Craters, Craterul Rim Trail de la tabara militara Kilauea (sud/sud-est) pana la drumul Chain of Craters, si toate drumurile care duceau la craterul Halema‘uma‘uinclusiv acelea din Byron Ledge, poteca Iliahi si poteca Ka'u Desert.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Miracolul de la Yellowstone

Minunea geologică care ar putea şterge SUA de pe hartă. „Distrugerile ar fi totale”

Foto: waterencyclopedia.com/ CNN
Este greu să nu ai un sentiment de veneraţie atunci când te afli în mijlocul Parcului Yellowstone din SUA. Cel mai cunoscut gheizer din Yellowstone, Old Faithful, îşi aruncă apa către cer. Albastrul şi verdele apelor geotermale par să aparţină unei lumi extraterestre. Munţii falnici care îmbrăţişează parcul le oferă adăpost animalelor sălbatice.

Însă sub frumuseţea parcului Yellowstone se află un vulcan imens, suficient de puternic pentru a distruge întreg teritoriul Statelor Unite şi care ar putea schimba întreaga lume.

" Yellowstone este un supervulcan. Este pur şi simplu mare”, spune geologul Hank Hessler. Erupţia unui supervulcan nu suportă comparaţie cu cea a unui vulcan obişnuit.

Pe 18 mai 1980, vulcanul St. Helen din nord-vestul Statelor Unite a erupt ucigând 57 de oameni şi eliberând un kilometru cub de cenuşă. Potrivit geologilor, prima erupţie a supervulcanului din Yellowstone ar fi avut loc în urmă cu 2,1 milioane de ani şi ar fi avut o putere de 25.000 de ori mai mare decât erupţia vulcanului St. Helen.

Caracteristicile unui supervulcan nu sunt unele tipice. Supervulcanii au caldere, depresiuni vaste de dimensiuni kilometrice. Aceste depresiuni s-au format în urma unor erupţii de proporţii.

Vezi și

Geofizicianul Bob Smith, şeful Observatorului Yellowstone de la Universitatea Utah, a denumit zona „o calderă care respiră”. El consideră că Yellowstone este mai mult decât un supervulcan. „Prefer să folosesc termenul de „hotspot” (loc fierbinte) pentru că desemnează o zonă activă din punct de vedere seismic”, explică Smith, citat de CNN.

Echipa condusă de Bob Smith a instalat senzori în jurul parcului pentru a detecta şi înregistra toate mişcările telurice. Senzorii l-au ajutat pe Smith să-şi dea seama cu ce are exact de-a face. La numai opt kilometri de scoarţa terestră, există un rezervor de piatră şi magmă. Sub acest rezervor, se află o pătură imensă (57.000 de kilometri cubi) de materie fierbinte, „combustibilul” care alimentează toate gheizerele din Yellowstone.

Ce s-ar întâmpla dacă toate aceste elemente ar exploda? Dacă vulcanul ar erupe? Atât Smith, cât şi alţi oameni de ştiinţă au formulat diverse teorii pe această temă.

„Distrugerile ar fi totale şi nu ar putea fi măsurate” spune cercetătorul. Înaintea supererupţiei, cutremure extrem de puternice ar zgudui zonele apropiate, până când o explozie uriaşă ar şterge pur şi simplu Yellowstone de pe hartă.

După erupţiile iniţiale, nori de gaz şi piatră ar arde tot ce le-ar sta în cale, cu temperaturi care ar putea atinge sute de grade Celsius. Cenuşa ar acoperi vestul Statele Unite, ar paraliza complet traficul aerian şi ar afecta aprovizionarea cu alimente la nivel mondial. 87.000 de suflete ar muri instantaneu.

Cu o asemenea catastrofă în minte, toţi oamenii îşi pun o singură întrebare:“ Când va avea loc următoare supererupţie?” Cele trei erupţii aleYellowstone-ului au avut loc la distanţe de aproximativ 800.000 de ani, aşa că oamenii au început să speculeze că o astfel de catastrofă ar fi iminentă.

În 2004, Smith a observat că pământul a început să se ridice, coborând apoi în 2010. Era ca şi cum supervulcanul ar fi respirat.

Cu toate acestea, omul de ştiinţă precizează că nu există absolut nici un motiv de panică. „Noi creăm scenarii. Nu avem suficiente informaţii încât să stabilim un tipar în acest sens”, explică Smith.

miercuri, 18 iulie 2012

Povestea Troiei

Troia

Copán a intrat treptat în anonimitate, dar alte oraşe pierdute au suferit morţi violente. Poetul orb Homer a spus povestea Troiei, măreţul oraş-stat culcat la pământ când Menelaus, regele Spartei miceniene, a căutat răzbunare.

Menelaus a creat coaliţia grecilor împotriva lui Paris, prinţul troiam care a răpit-o pe Elena (frumoasa soţie a lui Menelaus). La sfârşitul poveştii lui Homer, grecii se ascund într-un cal de lemn şi distrug Troia, iar Elena este trimisă pe o corabie în Grecia.

Vechile poveşti ale lui Homer nu au fost nimic mai mult decât nişte legende până în 1865, când arheologul englez Frank Calvert a plecat pe drumul vechilor indicii până în Hisarlik, Turcia.

El a săpat câteva şanţuri şi a descoperit artefacte care l-au convins că era pe urmele eroilor lui Homer. Descoperirile iniţiale al lui Calvert şi-au pierdut curând din relevanţă, când a făcut echipă cu impetuosul arheolog amator german Heinrich Schliemann.

Schliemann a căutat printre artefacte şi sedimente din aşezări mai târzii, cu o îndemânare şi o repeziciune care l-au lăsat fără cuvinte pe Calvert. El chiar a încercat să readucă în actualitate frumuseţea Elenei din Troia, îmbrăcând-o pe tânăra lui soţie în aur şi bijuterii descoperite la site. Dar cu toată lipsa lui de consideraţie, Schliemann a găsit suficiente dovezi pentru a convinge lumea că Troia a fost găsită.

Studii şi excavaţii arheologice mai recente au confirmat că situl este la fel de probabil să fi fost vechiul câmp de bătălie unde Ahile a fost rănit la călcâi, Odiseu şi-a pierdut calea, iar Hector a aflat că un car de luptă poate impune rezistenţă.

Vezi și

Knossos

Homer nu a fost singurul grec cu poveşti despre oraşele pierdute. În 360 î.Hr., Platon a scris despre Atlantis. Filosoful spune că, în ciudat faptului că Atlantis a cucerit numeroase pământuri, el a fost ruinat într-o singură zi şi noapte.

Nimeni nu a dovedit dacă Atlantis a existat sau nu, sau cărei civilizaţii a aparţinut. Unul dintre principalii competitori a fost civilizaţia Minoan din Creta, care a fost distrusă într-o sigură zi dezastruoasă. Minoanii, numiţi după regele lor Minos, au condus în zona mediteraneană, în timpul Epocii de Bronz. Dar în al doilea mileniu î.Hr. un vulcan din insula apropiată Santorini a dezlănţuit una dintre cele mai puternice erupţii din istorie. Suflul erupţiei şi valurile de lavă au demolat capitala Knossos şi au inundat fermele de pe insulă.

Minoanii nu şi-au mai revenit niciodată, dar memoria lor a persistat în regiune. Romanii şi-au amintit insula drept casa lui Minos şi au fabricat monede ce îl înfăţişau pe Minotaur, mitologica creatură jumătate om, jumătate taur, care l-a urmărit pe Theseus în labirintul lui Minos.

Până în vremurile moderne şi civilizaţia s-a pierdut în labirintul timpului, până când Arthur Evans, jurnalist şi cărturar englez a apărut în scenă la începutul anilor 1900. Înainte de a putea începe să sape, Evans a trebuit să ajute la restabilirea păcii între populaţile musulmane şi creştine din Creta, în timp ce insula se lupta pentru a obţine independenţa faţă de Imperiul Otoman. Evans şi-a folosit influenţa ca jurnalist pentru a critica făţiş masacrele pe care fiecare parte le săvârşea şi a determinat Imperiul Britanic să intervină pentru a stabili ordinea.

Odată ce vărsarea de sânge s-a încheiat, muncitorii lui Evans au dezvelit o amănunţită reţea de camere de lucru, apartamente de locuit, spaţii de depozitare şi centre administrative. Complexul este înfrumuseţat cu excepţionale fresce colorate. Şcoala Britanică din Atena oferă un tur virtual al sitului.

luni, 9 iulie 2012

Incidentul de la Roswell , dupa 65

ADEVARUL despre incidentul de la Roswell, dupa 65 de ani. Ce a dezvaluit in premiera CIA

Care sunt faptele dovedite?

2 iulie 1947. O noapte de vară furtunoasă. Se aude un zgomot puternic provenind din cerul brăzdat de fulgere.

Unii spun că au văzut un „disc zburător” care a explodat deasupra ranch-ului unui anume Mac Brazel. În zori, omul constată că pe sol, la locul unde-și ținea turma de oi, erau împrăștiate numeroase fragmente de obiecte ciudate. Ia câteva și le arată vecinilor. Apoi îl contactează pe șerif, George Wilcox, patru zile mai târziu. Intrigat, la rândul său, șeriful alertează biroul local al armatei aerului. Maiorul Jesse Marcel se duce la fața locului. Recuperează rămășițe, care semănau cu bucăți de cauciuc și aluminiu, și raportează la bază.

Încep să curgă zvonurile: se spune că în timpul cercetărilor făcute la presupusul loc de prăbușire al unui OZN, militarii ar fi găsit, într-o altă zonă, rămășițele unei nave spațiale și cadavrele unor extratereștri....

La 8 iulie, o veste-șoc: un comunicat de presă este trimis de William Blanchard, comandantul bazei militare Roswell. Comunicatul menționează prezența unui OZN, găsit în apropiere de Roswell. Câteva ore mai târziu, un al doilea comunicat de presă precizează că acest OZN nu era, până la urmă, decât un ...balon meteo!

La 9 iulie, vorbește fermierul însuși, pentru a confirma că într-adevăr era un balon meteorologic - și nu o navă spațială - obiectul care s-a prăbușit pe terenul său. Această schimbare bruscă a versiunii părea suspectă.

Originea fragmentelor nu a fost, în realitate, niciodată identificată oficial. În felul acesta s-a născut mitul de la Roswell.

Vezi și

Cum s-a ajuns să se vorbească de extraterești?

Imediat, s-au găsit persoane care să afirme că au văzut, cu propriii ochi, cadavrele dezmembrate ale unor extratereștri. Mărturiile se înmulțesc. Armata americană a publicat o cantitate nemaipomenită de rapoarte, în încercarea de a pune capăt zvonurilor. Însă mai multe dintre aceste rapoarte păreau că se bat cap în cap, ceea ce a fost de natură să adâncească îndoielile.

Roswell a inspirat numeroase filme hollywoodiene despre extraterești, începând cu „E.T.”-ul lui Spielberg.

De Daily Mail | stirileprotv.ro – 7 ore în urmă

La 65 de ani dupa mult mediatizatul incident de la Roswell, care a alimentat teoria privind prabusirea unei nave extraterestre, un agent CIA vorbeste pentru prima data despre ce s-a intamplat atunci.

Chase Brandon, care a fost agent CIA timp de 35 de ani, declara ca obiectul prabusit la Roswell in 1947 nu fost un balon meteorologic, asa cum au sustinut oficialii, ci "un obiect care nu provenea de pe aceasta planeta".

Agentul sustine ca a vazut cu ochii lui dovezile "vizitei extraterestre",la sediul CIA din Langley, relateaza Daily Mail.

La scurt timp dupa incident, autoritatile militare au dat presei un comunicat oficial in care precizau ca "discul zburator" observat de martori era de fapt un balon meteorologic. Putini oameni au pus la indoiala aceste afirmatii.

Acum Brandon contrazice aceasta declaratie oficiala si spune ca dovezile vazute de el sunt pastrate intr-o cutie, in sediul CIA.

El nu vrea sa spuna exact ce contine aceasta cutie, adaugand doar ca erau poze si "material scris", insa aceste detalii l-au convins ca la Roswell s-a prabusit o nava extraterestra.

Ipoteza lui pare sa fie sustinuta si de documentele publicate recent online de FBI, pe site-ul The Vault.

In aceste arhive, un agent FBI vorbea despre "trei asa-numite farfurii zburatoare descoperite in New Mexico".

Ele aveau forme circulare si un diametru de peste 15 metri. In fiecare "nava" au fost descoperite trei cadavre cu forma umana, care aveau o inaltime de numai 90 de cm.

"Cadavrele erau imbracate in haine metalice, cu o textura foarte fina. Fiecare trup era bandajat intr-un mod similar costumelor folosite de pilotii care zboara cu viteze foarte mari", declara agentul FBI, Guy Hottel.

Vezi și