Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările

vineri, 23 februarie 2018

Hărţile Regilor

Harta care sugerează existența unor civilizații extrem de avansate pe Pământ,

în urmă cu 6.000 de ani

La 9 octombrie,1929, teologul german Gustav Adolf Deissmann a găsit în biblioteca Palatului Topkapi din Istanbul un pergament extrem de vechi pe care era desenată o hartă, cunoscută astăzi ca harta Piri Reis. Potrivit însemnărilor de pe aceasta, a fost realizată în anul 1513 de către cartograful turc Hagji Ahmed Muhiddin Piri sau Piri Reis. Acesta a fost amiral în marina turcă, care a pretins că pentru desenarea acestei hărți a folosit peste 20 de alte hărţi şi schițe, unele necunoscute, dintre care opt hărţi ale lui Ptolemeu, patru hărţi de origine portugheză și una în arabă.
Ce este însă atât de interesant la harta lui Piri Reis? Ei bine, pe aceasta sunt conturate mai multe zone geografice ce provoacă și astăzi multe dezbateri în lumea științifică. Spre exemplu, există o reprezentare a Antarcticii cu circa 300 de ani înainte ca aceasta să fie descoperită în mod oficial. Mai mult decât atât, reprezentarea ei este ca… pământ fertil, neacoperit cu gheață, lucru ce se crede că ar fi fost posibil doar cu 6000 de ani în urmă.

Potrivit teoriei profesorul Charles Hapgood, publicată în cartea sa „Hărţile Regilor Mării Antice” din 1965, harta Piri Reis a avut la bază documente ce ar data din jurul anului 4.000 î.Hr. În susținerea teoriei acesta vine cu o serie de argumente printre care cea care include Antartica ca pământ neacoperit cu gheață și poziționarea exactă a longitudinilor, lucru pe care geografii nu au fost capabili să îl facă decât de prin 1760, cu mult după ce harta a fost desenată.

Vezi și

Astfel, teoria sa sugerează faptul că o civilizație preistorică a avut cel puțin tehnologia necesară de a naviga mările și de a topografia continentele. Dacă e așa, ar putea harta Piri Reis să fie dovada vie a existenței unei civilizații încă nedescoperite, preistorice, una care să fi posedat tehnologia necesară pentru astfel de călătorii? Indiferent de originea reală a surselor, un lucru este sigur: această hartă deschide dezbaterea asupra modului în care privim istoria și ne anunță multitudinea de lucruri și cunoștințe care deabia așteaptă să fie descoperite.

http://www.cunoastelumea.ro/harta-care-sugereaza-existenta-unor-civilizatii-extrem-de-avansate-pe-pamant-in-urma-cu-6-000-de-ani/

Există zeci de obiecte preistorice descoperite peste tot prin lume a căror realizare implică un nivel tehnologic avansat, deşi au fost create cu milioane de ani în urmă. Astfel de obiecte au stârnit dispute printre oamenii de ştiinţă şi curiozitate printre cei care sunt în căutarea adevărului.

Harta folosită de Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman din secolul XVI, conţine o serie de detalii incredibile care au atras atenţia cercetătorilor din Occident abia în secolul XX. În anul 1554, Piri a fost decapitat, iar harta s-a pierdut printre comorile sultanilor otomani până în anul 1927, când un grup de istorici au descoperit în Palatul Topkapî, din Istanbul, o bucată de piele cu desenul hărţii Oceanului Atlantic incluzând părţi din Africa, America şi Antarctica.

Harta începe să fie analizată în detaliu abia în anul 1953, când ajunge în posesia cartografului american Arlington H. Mallery, căpitan în marina SUA. Acesta creează un tipar şi transpune harta pe un glob observând că harta este în totalitate exactă. Totuşi, pentru a realiza o hartă cu o astfel de exactitate, Pământul ar trebui să fie observat din avion.

După o comparaţie atentă, Biroul Hidrografic American s-a folosit de informaţiile prezentate de harta antică pentru a corecta câteva greşeli ale hărţilor actuale.

Profesorul britanic Charles Hapgood, a explicat în cartea sa ”Hărţile Regilor Mării Antice” că harta Piri Reis este împărţită cu ajutorul geometriei plane, conţinând latitudinea şi longitudinea în unghiuri corecte, în conformitate cu modelul tradiţional.

În istoria modernă, precizia necesară pentru determinarea coordonatelor longitudinale a fost dezvoltată de trigonometria sferică abia în secolul XVIII.

Mai mult, harta descrie un teritoriu din Antarctica, teritoriul Reginei Maud, incluzând râurile, munţii, platourile, deşerturile şi golfurile existente. Aceste informaţii au fost confirmate ca fiind veritabile de către expediţiile recente din Antarctica. Cu ajutorul sonarului s-au explorat teritoriile de sub calota de gheaţă, care poate ajunge la o grosime de 5 kilometri.

Hapgood a trimis harta pentru studiu către Forţele Aeriene ale SUA.

“Ideea conform căreia partea inferioară a hărţii ilustrează coasta 'Pământului Reginei Maud' este una rezonabilă. Găsim că aceasta este cea mai logică interpretare a hărţii. Detaliile conturate în partea de jos a hărţii se potrivesc remarcabil cu rezultatele sondărilor făcute în zonă în timpul expediţiei antarctice britanico-suedeze din anul 1949. Aceasta indică faptul că linia de coastă a fost cartografiată înainte să fie acoperită de gheaţă. Calota din regiune este astăzi groasă de aproximativ 1,6 kilometri. Nu avem idee cum pot fi împăcate informaţiile acestei hărţi cu presupusul nivel de cunoaştere geografică din 1513”, au răspuns Forţele Aeriene SUA într-o scrisoare.

Conform ştiinţei moderne, calota de gheaţă care acoperă Antarctica este veche de 52 milioane de ani. Cercetătorii au descoperit recent că în trecut în Antarctica creştea o vegetaţie asemănătoare celei care creşte la tropice în epoca actuală, iar concentraţia bioxidului de carbon era de două ori mai mare decât cea din atmosfera de azi.

„Dacă emisiile curente de CO2 continuă neabătute prin arderea combustibilului fosil, concentraţiile de CO2 din atmosferă, aşa cum existau în trecutul îndepărtat, pot fi atinse în câţiva ani”, spune un studiu publicat în jurnalul Nature.

Conform oamenilor de ştiinţă, ultima eră glaciară de pe Pământ a încetat acum aproximativ 11.000 de ani.

Multe obiecte care nu-şi găsesc locul în timpul civilizaţiei noastre par similare cu invenţiile şi obiectele moderne. Unii susţin că acest lucru se întâmplă din cauză că obiectele sunt, de fapt, făcute în perioada modernă, dar par să arate ca obiectele dintr-o perioadă îndepărtată. Alţi savanţi sunt de părere că civilizaţia umană a trecut prin mai multe cicluri în istoria acestui Pământ, fiecare cultură fiind mai mult sau mai puţin asemănătoare celorlalte.

http://epochtimes-romania.com/news/piri-reis-harta-straveche-care-descrie-antarctica-fara-gheata---217193

Harta începe să fie analizată în detaliu abia în anul 1953, când ajunge în posesia cartografului american Arlington H. Mallery, căpitan în marina SUA. Acesta crează un tipar şi transpune harta pe un glob observând că harta este în totalitate exactă. Totuşi, pentru a realiza o hartă cu o astfel de exactitate, Pământul ar trebui să fie observat din avion.

După o comparaţie atentă, Biroul Hidrografic American s-a folosit de informaţiile prezentate de harta antică pentru a corecta câteva greşeli ale hărţilor actuale.

Toate acestea arată că persoanele care au creat harta ştiau că Pământul este rotund şi mai ştiau care este adevărata lui circumferinţă, efectuând măsurători exacte pe o lungime de 80,5 kilometri.
În istoria modernă, precizia necesară pentru determinarea coordonatelor longitudinale a fost dezvoltată de trigonometria sferică abia în secolul XVIII.

Mai mult, harta descrie un teritoriu din Antarctica, teritoriul Reginei Maud, incluzând râurile, munţii, platourile, deşerturile şi golfurile existente. Aceste informaţii au fost confirmate ca fiind veritabile de către expediţiile recente din Antarctica. Cu ajutorul sonar-ului s-au explorat teritoriile de sub calota de gheaţă, care poate ajunge la o grosime de 5 kilometri.

Hapgood a trimis harta pentru studiu către Forţele Aeriene ale SUA.

“Ideea conform căreia partea inferioară a hărţii ilustrează coasta ‘Pământului Reginei Maud’ este una rezonabilă. Găsim că aceasta este cea mai logică interpretare a hărţii. Detaliile conturate în partea de jos a hărţii se potrivesc remarcabil cu rezultatele sondărilor făcute în zonă în timpul expediţiei antarctice britanico-suedeze din anul 1949. Aceasta indică faptul că linia de coastă a fost cartografiată înainte să fie acoperită de gheaţă. Calota din regiune este astăzi groasă de aproximativ 1,6 kilometri. Nu avem idee cum pot fi împăcate informaţiile acestei hărţi cu presupusul nivel de cunoaştere geografică din 1513”, au răspuns Forţele Aeriene SUA într-o scrisoare.

”Dacă emisiile curente de CO2 continuă neabătute prin arderea combustibilului fosil, concentraţiile de CO2 din atmosferă, aşa cum existau în trecutul îndepărtat, pot fi atinse în câţiva ani”, spune un studiu publicat în jurnalul Nature.

Conform oamenilor de ştiinţă, ultima eră glaciară de pe Pământ a încetat acum aproximativ 11.000 de ani.
Multe obiecte care nu-şi găsesc locul în timpul civilizaţiei noastre par similare cu invenţiile şi obiectele moderne. Unii susţin că acest lucru se întâmplă din cauză că obiectele sunt, de fapt, făcute în perioada modernă, dar par să arate ca obiectele dintr-o perioadă îndepărtată. Alţi savanţi sunt de părere că civilizaţia umană a trecut prin mai multe cicluri în istoria acestui Pământ, fiecare cultură fiind mai mult sau mai puţin asemănătoare celorlalte.

Sursa:
Epoch Times România

http://jurnaluldedrajna.ro/piri-reis-harta-straveche-care-descrie-antarctica-fara-gheata/

marți, 22 aprilie 2014

Obiecte Misterioase

Obiecte care nu-şi găsesc locul în timp: Un disc antic, imposibil de creat în prezent, descrie evoluţia unui ovul fecundat

Artefacte din lidit descoperite în Columbia. (Projectavalon.)

Poze pe pagina originală a articolului de pe Epoch Times România.

Vezi și

Pe verso, se pot găsi mai multe reprezentări ale unor fetuşi care evoluează, surprinşi în etape diferite, până la stadiul în care este format fătul. La mijlocul discului se poate vedea un bărbat şi o femeie iar în continuarea ciclului se poate vedea un bărbat, o femeie şi un copil.

Totuşi, discul nu a fost singurul artefact deosebit din liditdescoperit de cercetători. Un cuţit considerat din acelaşi set cu discul, are un design destul de neobişnuit la prima vedere. Mânerul acestuia este modelat în forma unui cap de femeie, cu copil şi conţine desenul unui cordon ombilical înfăşurat pe gâtul copilului.

Asta înseamnă că acest cuţit era folosit pentru a tăia cordonul ombilical, salvând viaţa copilului, a precizat Dona.

Instrumentele au o suprafaţă foarte fină, iar modul acestora de folosire pare mai avansat decât al uneltelor moderne. O altă relicvă deţinută de Gutierrez se crede că ar fi fost folosită pentru a ajuta la naştere în cazul unor complicaţii.

”Poţi folosi instrumentul numai cu degetele - aşa că nu ai de ce să foloseşti forţa. Asta înseamnă că dacă ajuţi un copil să părăsească burta mamei, folosirea acestui instrument este mult mai sigură decât a instrumentelor folosite în zilele noastre - forcepsul modern poate vătăma capul copilului”, a explicat Dona.

Totuşi, multe instrumente din colecţia profesorului Gutierrez nu se ştie la ce folosesc.

Atunci când am făcut cercetările asupra materialului în Viena, unele dintre cele mai experimentate persoane din lume au venit să verifice aceste relicve. În primul rând, fiecare obiect este făcut din lidit, a adăugat Dona.

"Nu poţi spune cum au fost făcute, sau cine le-a făcut. Singurul lucru pe care pot să-l spun cu siguranţă... este că din acelaşi material, în zilele noastre, noi nu putem să facem aceste instrumente" spune Dona citându-i pe experţii care au studiat obiectele în Viena.

Relicve ce nu-şi găsesc locul în timp: un vas ar fi vechi de 500 de milioane de ani

Obiecte care nu-şi găsesc locul în timp: Un disc antic, imposibil de creat în prezent, descrie evoluţia unui ovul fecundat

Oopart este un termen ce reprezintă relicve care nu pot fi identificate: zeci de obiecte preistorice descoperite peste tot prin lume, a căror creare implică un nivel avansat al tehnologiei, nepotrivit cu momentul în care se crede că au fost realizate.
Profesorul Jaime Gutierrez a colecţionat o serie de artefacte cu o vechime estimată la cel puţin 6.000 de ani de pe teritoriul Columbiei despre care se crede că au fost create în timpurile preistorice. Relicvele sunt create dintr-un material la fel de dur ca granitul, lidit, însă mult mai greu de prelucrat chiar şi cu tehnologia modernă, conform Project avalon.
Cea mai importantă piesă din colecţia acestuia este aşa numitul Disc Genetic. Este un disc creat din lidit, o piatră cu o duritate foarte mare, care nu se poate găsi decât în cantităţi mici. Crearea instrumentelor cu asemenea precizie ar fi imposibilă în zilele noastre, spune Klaus Dona, un arheolog german.
Discul are un diametru de 27 de centimetri iar pe feţele sale se poate observa un proces natural pe care oamenii din perioada modernă l-au studiat abia recent, prin microscop.
De exemplu, una din feţele ”discului genetic” descrie, începând din partea stângă, un ovul uman fecundat şi unul simplu. În partea dreaptă, discul înfăţişează câţiva spermatozoizi şi câteva reprezentări pe care nu le putem explica prea bine, a adăugat Dona.
Pe verso, se pot găsi mai multe reprezentări ale unor fetuşi care evoluează, surprinşi în etape diferite, până la stadiul în care este format fătul. La mijlocul discului se poate vedea un bărbat şi o femeie iar în continuarea ciclului se poate vedea un bărbat, o femeie şi un copil.
Totuşi, discul nu a fost singurul artefact deosebit din lidit descoperit de cercetători. Un cuţit considerat din acelaşi set cu discul, are un design destul de neobişnuit la prima vedere. Mânerul acestuia este modelat în forma unui cap de femeie, cu copil şi conţine desenul unui cordon ombilical înfăşurat pe gâtul copilului.
http://epochtimes-romania.com/news/obiecte-care-nu-si-gasesc-locul-in-timp-un-disc-antic-imposibil-de-creat-in-prezent-descrie-evolutia-unui-ovul-fecundat---216188